Asteptindu-l pe Isarescu

Cuvintul de ordine al lansarilor in campania electorala din acest an pare sa fie decenta. Fara spectacole grandioase, fara baloane si majorete, fara petreceri costisitoare si sofisticate. Lumea s-a saturat de politica si de politicieni. Solutia? Cu cit mai modest, eventual indiferent, cu atit mai bine. Nimeni nu pare sa fi luat mai in serios un asemenea rol ca Mugur Isarescu. Intentionat sau nu, premierul independent al unui guvern profund politizat da in continuare impresia ca ar trebui sa-l votezi impotriva vointei sale.
Dupa citeva aminari, explicabile pina la un punct, Mugur Isarescu si-a anuntat, ieri, candidatura pentru functia de presedinte. Atit si nimic mai mult. Pentru ce sa-l votam? Nu stim inca, pentru ca ne-o va spune mai tirziu. Programul, mesajul electoral, sloganul si tot ce inseamna arsenalul ideatic sau ideologic al unei candidaturi ramin obiectul unei curiozitati pe care premierul intelege sa ne-o solicite pina la exasperare. Sa fie vorba de o strategie anume, de o gaselnita a sfatuitorilor din umbra, sau acesta o fi omul? Nu stim.
Cert e ca, socoteala sau nu, aminarea parca indefinita a intrarii in arena electorala a lui Mugur Isarescu risca sa devina bumerang. Deja ieri, cind, in sfirsit, s-a decis macar sa-si anunte oficial candidatura, interesul presei a atins limita de avarie. Candidatul plasat totusi pe locul doi in toate sondajele de opinie din ultimul timp, deci candidatul cu cele mai mari sanse de a intra in turul doi si chiar de a cistiga alegerile prezidentiale, a inceput sa-i plictiseasca chiar si pe sustinatori. O spunem cel putin cu nedumerire. Daca nu-si intra rapid in pielea de candidat hotarit sa faca fata unei competitii electorale serioase, exista riscul major ca Mugur Isarescu sa piarda tot ce a cistigat pina acum prin "neprezentare". Oricit de interesant ai fi, exista o limita de la care opinia publica incepe sa-ti intoarca spatele.
Problema se complica si mai mult in conditiile in care singura formatiune politica, CDR 2000, care te sprijina efectiv se afla si ea intr-o profunda criza de imagine si popularitate. Indecizia unuia, mimata sau nu, asociata cu impopularitatea celuilalt incep sa se potenteze reciproc, in sens negativ. E posibil ca Mugur Isarescu si cei care-l consiliaza pentru campania electorala sa mizeze pe ideea ca oricum ajunge in turul doi si figura de-acum, de candidat atipic, independent si lipsit de ambitii, ii va folosi din plin in confruntarea finala cu Ion Iliescu. Numai ca un asemenea rationament scirtiie in cel putin doua locuri.
In primul rind ca, revenind, exista riscul de a nu ajunge in turul doi. In al doilea rind, e posibil ca, fie si ajuns in turul doi, sa te trezesti sprijinit de o formatiune politica abia intrata in Parlament, deci incapabila de a-ti oferi altceva decit, cel mult, simbolul unui esec.
Momentul e unul aproape decisiv. Trebuie, daca cumva acest lucru inca nu e hotarit, ca Mugur Isarescu sa iasa din acest joc al ambiguitatilor si sa ia taurul de coarne. A spune ca te bazezi doar pe sprijinul asa numitei societati civile e cel mult un joc de cuvinte. E timpul ca opinia publica sa stie clar cu cine are de-a face, pentru ce si cu ce folos ar trebui, sau nu, sa-l voteze pe Mugur Isarescu. O fi lumea satula de politica, de partide si de politicieni, dar tot la politica, partide si politicieni se intoarce cind e vorba de vot. Nimeni nu voteaza "fete mari". (Pavel LUCESCU)