Cetatean, vreau alegeri corecte

Maratonul electoral innebunitor de 2 ani – alegeri europarlamentare 2007, alegeri locale si generale 2008, din nou alegeri europarlamentare 2009 – a facut praf increderea in corectitudinea desfasurarii alegerilor. Cu trei luni inaintea apogeului obosit al scrutinelor electorale – alegerile prezidentiale – doua treimi dintre cei cu drept de vot (63%) par convinsi de faptul ca votul este viciat de fraude, arata un sondaj comandat de Asociatia Pro Democratia. Abia unul din cinci intervievati (18%) ia de buna desfasurarea corecta a procesului electoral, probabil un procentaj mai prost decit in Republica Moldova. Cei mai convinsi opinenti privind fraudarea sint simpatizanti ai PRM si PNL, ceea ce indica fie o mare aderenta a scenariilor conspirationiste, fie categorii informate, cu educatie superioara. O asemenea proportie, capabila sa puna in discutie legitimitatea oricarui regim democratic, trage un semnal de alarma cu un impact extrem de puternic asupra realitatii politice tulburi in care se afla Romania.

Astfel, la increderea extrem de mica in parlamentari si partide, generata de calitatea proasta a oamenilor – situatie care nu a fost ameliorata nici macar prin introducerea votului uninominal -, se adauga perceptia asupra unui viciu de fond al sistemului. Este situatia in care democratia se ingroapa pe sine insasi, pentru ca sedimenteaza imaginea unei suspiciuni publice profunde: un principiu de reprezentativitate si selectie transparenta a degenerat in aranjamente, troc si constiinte cumparate.

Tot ceea ce a subliniat presa in turnirul electoral fortat din ultimii doi ani pare sa fi contribuit la aceasta situatie: distribuirea de ajutoare de catre primarie (85%), turismul electoral (81%), cumpararea voturilor (78%) si schimbarea rezultatului votului in sectia de votare (62%). Doi ani de zile, in goana dupa voturi, partidele au impartit sacose, bani, porci, miei, aragazuri, haine, ajutoare, transformind "alegerea" intr-un troc umilitor si batjocoritor. Mita electorala este atit de masiv prezenta, incit se banuieste ca a schimbat ierarhii, a viciat rezultate, a modificat harta electorala a unor zone, fie pentru ca un ministru a directionat resurse cu predilectie in colegiul unde a candidat, fie pentru ca un primar a furnizat ajutoare doar la "ai lui". La acestea se adauga ultima forma maligna a nepotismului politic: votul dirijat al simpatizantilor PDL pentru fiica presedintelui la europarlamentare, suprapunerea actiunilor electorale ale EBA peste evenimente electorale suportate cu fonduri publice.

In conditiile in care monitorizarea societatii civile a clacat dupa 2004, portitele vicierii rezultatelor sint lasate in continuare deschise: autoritatile evita utilizarea cartilor de alegator, nimeni nu a auzit de condamnarea celor prinsi cu vot multiplu sau pentru incalcarea legilor electorale, desi cunoastem ca au fost intocmite dosare penale. Este neclar daca aceasta harababura foloseste vreunui partid in mod real, de vreme ce toate intrebuinteaza aceleasi metode.

Pe fondul suspiciunii generale, un scandal electoral monstru iminent, real sau fabricat, nu ar fi o intimplare. El se poate produce oricind, in conditiile in care scenariile privind posibilitatea fraudarii au devenit foarte credibile pentru opinia publica. El este cu atit mai posibil in cazul alegerilor pentru presedintie, unde totul se poate decide pe un numar infim de voturi, asa cum s-a intimplat in 2004, an in care, sa ne amintim, am trait ore tensionate. Instabilitatea politica generata de o asemenea situatie poate avea costuri foarte mari, de aceea o reglementare severa trebuie inteleasa ca parte esentiala a reformei electorale. Credibilitatea ei va incepe cu momentul in care refrenul "au fost fraudate alegerile" nu va mai fi scuza prin care candidatii explica infringerea si arma cu care submineaza legitimitatea adversarului iesit victorios.