Cind poporul nu-i acasa…

Cu mintea odihnita de repaosul legal cauzat de ziua "number one" a natiunii, un parlamentar taranist isi prezenta ieri, la B.B.C., ultima gaselnita produsa in folosul onor. populatiunii: senatoria pe viata. Plin de un avint demn de cauze mai nobile, domnul cu pricina a enuntat si conditiile necesare pentru asa o cinste. Viitorii "vietasi" senatoriali ar trebui sa fie alesi de trei ori consecutiv in aceeasi circumscriptie electorala si, in plus, sa fie initiatorii unui proiect de lege organica.
Daca toate-acestea fi-vor implinite, zice dl taranist, restul e procedura, iar realesului popular nu-i va ramine altceva de facut decit sa se resemneze cu gindul ca, vrea-nu vrea, bea Grigore sampanie. Simplu ca buna ziua: la trei mandate – senatorie pe viata. Exact ca la fotbalul de pe toloaca: la trei cornere, hent – careu. Ce-i drept, in timp ce fotbalul juvenil definea o circumstanta agravanta, la miuta senatoriala lucrurile sint taman pe dos – recidiva nu se pedepseste, ci se premiaza.
Patruns de o acribie responsabila, parintele acestei initiative legislative a tinut sa precizeze ca, dupa stirea sa, ar fi doar vreo trei persoane care indeplinesc conditiile necesare pentru a se logodi pe viata cu "camera superioara a parlamentului". Ma rog, aceasta "camera superioara" nu prea exista in Constitutie, ci doar in mintea infoiata a unor alesi ai poporului. Dar acesta e doar un mic amanunt, nesemnificativ, care nu stirbeste cu nimic meritele ingeniosului propunator. Care, nu-i asa, ar merita si el un fotoliu de senator cu acumulatori reincarcabili. Daca nu pe viata, macar pentru vreo doua-trei mandate.
Iata, deci, ca toate au o rezolvare. Daca parlamentarii romani ar avea taria sufleteasca de a trece peste modestia si cumpatarea care-i caracterizeaza, propunerea colegului lor taranist ar putea fi punctul de plecare pentru o adevarata revolutie constitutionala. Mai precis: conform unor criterii riguroase si bine stabilite, toti parlamentarii ar putea deveni membri pe viata ai puterii legislative. La fiecare patru ani, cu ocazia alegerilor, corpului parlamentar "pe viata" i se vor adauga noi membri, alesi tot "in eternitate". Astfel ca, incetul cu incetul, prin scaderea corpului electoral, cheltuielile ocazionate de alegeri vor fi din ce in ce mai mici. Se vor crea astfel resurse bugetare suplimentare, deloc neglijabile.
In plus, aceasta solutie va aduce Romaniei inca un avantaj, urias si nebanuit: cu timpul (si prin coborirea totala a virstei majoratului), toti cetatenii patriei vor deveni parlamentari. In acest mod, Romania va deveni prima si singura tara in care se va trece de la democratia reprezentativa la una infinit superioara, cea total participativa. De aici si pina la rugaminti respectuoase de aderare la NATO si UE nu mai e decit un pas. Mic pentru Romania, mare pentru umanitate. Totul e sa nu ne lacomim dintr-o data la presedintia ONU.
Bineinteles, nu e de ris atunci cind celor alesi ca sa scoata tara din noroi le zboara mintea la capestre pentru purici. Nu e deloc de ris, mai ales cind alesii cu fluturi la palarie sint majoritari de-a binelea, numai buni de votat o lege organica, si chiar mai mult decit atit. Dar, intrucit dumnealui poporul n-a invatat inca, ori ii e lene sa invete cum sa-i traga de mineca pe dumnealor alesii, singura solutie e sa-ti amintesti, printre dinti, ca traiesti intr-o tara trista, dar plina de umor. (Lucian POSTU)
Imensa povara a lui Mircea Lucescu
Senzationala numire a lui Mircea Lucescu in functia de antrenor al puternicei echipe italiene Internazionale Milano, fie chiar si doar pentru jumatate de sezon, nu a venit pe un teren arid. Se stia, inca dinaintea meciului milanezilor cu Real Madrid, din Liga Campionilor, desfasurat miercurea trecuta pe "San Siro", ca Luigi Simoni este, cum se spune in argoul fotbalistic, "pe teava". Se mai stia ca, alaturi de prestigiosul tehnician Vujadin Boskov, antrenorul din Grant era unul dintre posibilii succesori ai lui Simoni. Dar cele doua victorii ale "nero-azzurilor" din ultima saptamina (3-1 cu Real Madrid si 2-1 cu Salernitana, in campionat) pareau a amina sine die debarcarea antrenorului interist. Totusi, presiunea fantastica a tifosilor asupra presedintelui Massimo Moratti a fost decisiva. "Simoni sa plece!" Si tifosii aveau dreptate, in felul lor: cum sa mai suporti, oare, cind ai o asemenea colectie de vedete in lot (Ronaldo, Baggio, Moriero, Djorkaeff, Zanetti, Zamorano, Simeone, etc.) ca echipa ta preferata sa se canoneasca pe teren propriu si sa astepte minutele de prelungire ale partidei pentru a invinge o echipa ca vai de lume? Deci, decizia lui Moratti a fost, categoric, in asentimentul suporterilor. Aceiasi suporteri, insa, au avut un soc la aflarea noului antrenor: "Lucescu? Cine mai e si asta? Sa vina Simoni inapoi?"
Evolutia contradictorie a suporterilor nu e greu de explicat: pentru "tifoso italiano" obisnuit, palmaresul lui Mircea Lucescu in fotbalul romanesc reprezinta o necunoscuta. Calificarea Romaniei la Euro ’84 sau realizarile de la Dinamo si Rapid nu pot sa-l impresioneze. Suporterul milanez il stie pe Lucescu doar dupa treaba care a facut-o in campionatul italian: naveta intre seriile A si B cu Brescia, "exonerarea" de la Pisa, ma rog, a mai antrenat pe Reggiana… Dar de la Brescia si Reggiana pina la Inter e cale lunga. Iar campionatul italian geme de antrenori de clasa, italieni si straini: Lippi, Trapattoni, Zeman, Eriksson… Chiar numele lui Boskov, cistigator al Cupei Cupelor cu Sampdoria, spunea mai mult suporterului din Lombardia. Si n-ar fi exclus ca galeria interista sa fi dorit o temporizare a crizei, in asteptarea unui eventual insucces al Juventusului la Istanbul, in Liga Campionilor. Poate ca Juve l-ar fi demis pe Lippi si acesta ar fi venit la Milano inainte de vreme…
Staff-ul echipei Internazionale Milano stie, insa, mult mai multe decit "galeristul"obisnuit. Alaturi de Moratti, omul cu banii, exista acolo doi monstri sacri: Sandro Mazzola (vechi adversar in teren al lui "Luce") si Luisito Suarez, fostul selectioner al Spaniei la sfirsitul deceniului trecut. Ambii, jucatori de inalta clasa la vremea lor si cunoscatori in amanuntime ai fotbalului mondial. Este greu de acceptat ideea ca aceste mari personalitati au ales in necunostinta de cauza. Interimatul pina in iunie1999 este o solutie care ii da posibilitatea lui Lucescu sa arate ce poate, dar, in acelasi timp, o manevra de calmare a acelora care asteptau un antrenor mai galonat. Sa nu uitam ca Marcello Lippi (succesorul anuntat al lui Lucescu) nu are nici un contract sau macar precontract cu Inter. Si atunci, sa ne inchipuim ce s-ar intimpla daca Inter, cu Lucescu la cirma, ar reusi sa cistige Liga Campionilor: i s-ar stringe calduros mina, i s-ar spune "Grazie, Mircea, multumim pentru Cupa, acum treci mata la juniori ca vine profesorul Lippi"? Credem ca, intr-o asemenea ipostaza, chiar si cel mai inrait suporter al Interului ar cere prelungirea contractului lui Lucescu.
Insusi antrenorul roman, conform stilului propriu de "abureala" a opiniei publice, da declaratii contradictorii. Daca in Italia accepta postul de director al centrului de sperante al clubului milanez, in mediile romanesti declara cu mina pe inima ca, dupa cele sapte luni de exil, se va intoarce la marea lui dragoste, Rapid. Numai ca, in aceste conditii, doar un esec rasunator al lui Lucescu in Italia ar putea sa-i hotarasca revenirea in tara. Revenind la ideea anterioara, chiar acceptind ca, in urma unui succes major al Interului, Lucescu ar fi nevoit sa cedeze postul de antrenor principal, credem ca pe adresa lui vor sosi oferte mult mai impresionante decit echipele de juniori ale "neroazzurilor" sau Rapidul din Giulesti.
Oricum am intoarce-o, totul sta in mina lui Lucescu. Contractul valorosului tehnician bucurestean cu Inter Milano este, poate nu cel mai prestigios din istoria fotbalului romanesc, dar, in mod cert, cel mai pretentios. Mai dificil decit cel al lui Stefan Kovacs, care a cistigat doua Cupe ale Campionilor cu Ajax Amsterdam. Pentru ca aici nu conteaza numai valoarea profesionala (fara discutie, ridicata) a lui Lucescu, ci si capacitatea lui de a reuni atitia solisti de clasa intr-o orchestra care sa sune bine. Gigi Simone a fost demis la sapte luni dupa ce a cucerit Cupa UEFA cu Inter, ridiculizind la Paris o alta trupa de virtuozi, ca Lazio. Exact dupa alte sapte luni, daca nu mai devreme, se va face si socoteala lui Lucescu. Si numai atunci va putea spune "Il Luce" daca se va intoarce sau nu la sinul lui George Copos! (Nicolae GRECU)