Cursa cu obstacole

Isi inchipuie cineva ca va lasa vreunul dintre cele doua partide ciolanul din gura? Poate doar cit sa miriie si sa latre unul la altul, dar imediat apoi ciolanul isi reia locul intre maxilarele lacome. Ar fi o premiera in Romania ca un partid de anvergura sa paraseasca guvernarea. Exemplul razbunarii liberalilor pe aliatii lor democrati, in primavara lui 2007, este cit se poate de vie in memoria politicienilor. Calin Popescu Tariceanu, premierul de atunci, a recurs la o stratagema simpla ca sa scape de democratii din cabinetul sau: remaniere guvernamentala. PD-ul s-a vazut pe dinafara, trecut in opozitie si fata de guvernul liberal, si fata de opozitia social-democrata. Timp de aproape doi ani Romania a fost condusa de un guvern minoritar, care a beneficiat din cind in cind de sprijinul tacit al PSD.

Acum, social-democratii sint in locul PD-ului din 2007, iar acesta din urma tine piinea si cutitul in miinile premierului Emil Boc. Este cert ca pesedistii nu vor parasi Guvernul din proprie initiativa, cel putin nu intr-un an electoral. Ori va fi o decizie de comun acord, precum in cazul unui divort la judecatorie, ori cei de la PDL ar alege sa conduca in minoritate un executiv a carui unica menire va fi pregatirea alegerilor prezidentiale. Probabil ca aceste alegeri vor decide soarta guvernarii in urmatorii ani, desi nimeni nu stie inca in ce fel.

Criza economica este un alt factor care tine cele doua partide impreuna pina sa treaca puntea. E o perioada in care populismul este dozat de efectele recesiuni, iar prezenta la putere reprezinta o conditie esentiala pentru a fi cit mai mult cu putinta in atentia alegatorilor. Insa masurile discutate si luate pina acum, care ar trebui sa indulceasca iesirea economiei din criza, s-au concretizat mai degraba in certuri si acuze. In consecinta, si guvernarea isi pastreaza incoerenta binecunoscuta, plictisind sau enervind cetatenii.

Bunaoara, larghetea presedintelui in a concedia o cincime din efectivul bugetar a fost corectata in viteza, desi toata lumea stie ca seful statului s-a referit intr-adevar la marea masa a bugetarilor, si nu la cele citeva sute care-si vor pierde joburile caldute din aparatul guvernamental. Sa fie dracul chiar atit de negru? E drept ca o mina de directori exclusi din Ministerul Justitiei inseamna o economie de citeva sute de mii de euro pe an, echivalentul a cine stie citi bugetari cu salarii amarite. Ministrul IMM-urilor a fost cel care a dat o solutie mai apropiata de realitate, invocind posibilitatea reducerii salariilor in locul disponibilizarilor masive. O lectie a istoriei de acum 70 de ani, cind lumea era de asemenea intr-o cumplita criza economica.

Daca alianta de guvernare reuseste sa treaca cu bine de piatra de incercare de la Ministerul Turismului, respectiv Elena Udrea de comisia parlamentara care ii face de ieri inventarul, noi potentiale piedici se intrezaresc deja in viitorul apropiat (pina la alegerile prezidentiale). Sint pachetele de legi pe care membrii coalitiei vor sa le impuna in nume propriu, de s-ar putea. Colaborarea in domeniul legilor educatiei, de exemplu, proiect pe care Ecaterina Andronescu il va prezenta in aceste zile, depinde de Pactul pentru Educatie semnat in aprilie la Cotroceni. Legea salarizarii unice ar trebui sa fie gata de aprobare la 1 octombrie, insa criza face prevederile ei si mai nepopulare, iar PSD prefera sa lase PDL la inaintare. Ezitarea se remarca si la codurile juridice de procedura, dar asta nu face decit sa demonstreze ca, in coalitie, cei doi aliati trag in directii opuse. Macar de-ar ramine caruta in drum, si nu prin cine stie ce sant.