Deblocati Politehnica!

Comentariul de saptamina trecuta aparut in aceasta pagina a vrut sa demonstreze, cu argumente mai putin terestre, ca Politehnica va ramine pe prima scena a tarii, deoarece are inscrisa intr-un nevazut cod genetic evitarea retrogradarii. Mai mult, statistica specifica faptul ca, de cele mai multe ori, gruparea din dealul Copoului a facut cunostinta cu matineele imediat dupa putinele sezoane (patru la numar) in care a incercat sa-si depaseasca conditia de eterna supravietuitoare. Insa fotbalul nu se joaca nici in ceruri, nici in spatiile virtuale, ci pe terenurile pamintesti, astfel incit articolul de simbata trecuta poate fi considerat un simplu joc cu cifrele sau chiar o joaca. Talentul deosebit al generatiilor anterioare din Copou de a evita in ultimul moment caderea in "Divizia B" nu este in nici un caz o garantie ca actuala echipa a Politehnicii nu va pica in Liga a II-a. Etapa care de-abia s-a derulat arata, prin evolutia formatiei iesene, dar si prin eforturile celorlalte contracandidate la retrogradare, ca viata intre cotele 10-18 ale clasamentului va fi nespus de grea in ceea ce a ramas din campionatul actual.

Ce s-a intimplat la Poli, de a cazut asa de rapid in zona retrogradarii, dupa ce parea ca a reusit sa evadeze aproape definitiv? La aceasta intrebare multe explicatii vin in minte la un moment dat, numai ca acestea cad ca spicele in secunda urmatoare. Sa fie vorba de saracia cronica a clubului din Copou? Echipa nu o duce asa de rau, din moment ce nu are restantele vechi din alte vremuri, iar licentierea pentru sezonul urmator de Liga I este un fapt implinit. Ceea ce absolva, oarecum, si conducerea administrativa, in ciuda unor stingacii dovedite, cum ar fi deja cunoscuta datorie pentru fundasul Costache. Sa fie oare vinovata campania neinspirata de transferari din toamna, incluzind aici si plombele aduse din gradinile bucurestene, dar si jucatorii disponibilizati in intersezon? Este clar ca strategia de intarire a lotului cu jucatori imprumutati pe termen scurt este una pompieristica si prin aceasta cirpire de la o jumatate de sezon la altul nu se poate asigura linistea la care rivnesc miile de suporteri cu singe alb-albastru in vene. Insa aceasta echipa plombata cu "mercenari" de la Dinamo si Steaua a jucat excelent in primele doua etape ale returului, cind a invins Rapidul in Copou si a pierdut in ultimele secunde la Timisoara. Atunci, Onicas s-a aratat un inchizator promitator, Paun si Vali Badea (chiar daca ultimul n-a inscris pentru Poli!) au pus in alerta permanenta portile adverse, iar Andrei Ionescu (care n-a jucat un minut in pregatiri pentru Poli!) s-a angrenat perfect in jocul echipei.

Ar urma, in sirul de probleme, antrenorul Petre Grigoras, caruia fanii din Copou ii cer, din ce in ce mai insistent, demisia. Nu e de mirare, pentru ca intotdeauna antrenorul este considerat primul (daca nu singurul!) vinovat, lucru pe care il recunoaste el insusi. Numai ca si aici este o problema, fiindca, daca nu s-au intimplat lucruri deosebit de rele in vestiar, nestiute de toata lumea, esecurile lui "Grig" ridica un semn de intrebare. Deoarece acest antrenor a facut, la viata sa, minuni cu echipele din Constanta si Galati in perioade nu de mult trecute. Farul si Otelul au fost, la vremea respectiva, cele mai bune echipe din provincie, si acesta nu este un amanunt insignifiant, in timpuri in care podiumul campionatului era compus in permanenta din permutari intre granzii bucuresteni. Cu lotul actual, Politehnica nu poate rivni la asemenea onoruri, dar se spera ca sub bagheta lui Grigoras vom fi scutiti de emotiile interminabile din finalurile de sezon.

Singura explicatie care sta in picioare (si aceasta este legata de insusi Grigoras!) este aceea ca, dupa ce a pierdut in ultimele secunde, intr-un mod atit de nedrept, partida de la Timisoara, Politehnicii i s-a rupt filmul. Cu alte cuvinte, s-a blocat psihic. Au urmat sapte etape in care, chiar daca au obtinut doua rezultate bune (cu Alba Iulia si Astra), jocul iesenilor n-a semanat deloc cu ceea ce au aratat in primele doua meciuri. Argumentul este certificat de primarul Gheorghe Nichita, care s-a dus, in premiera pentru primavara curenta, la vestiar pentru a incuraja jucatorii aflati intr-o inexplicabila pasa neagra. Si asta in conditiile in care Petre Grigoras a recunoscut ca nu stie ce sa mai faca pentru a-si intari psihic o echipa ce pare sa nu-si mai revina. Nostalgiile unor suporteri vizavi fostul tehnician Ionut Popa sint justificate doar din acest punct de vedere, intrucit acesta stapinea foarte bine lupta cu psihicul jucatorilor proprii. Atit la Constanta, cit si la Galati, "Grig" a trecut prin destule momente grele, dar a avut un material mult mai fortificat la dispozitie. Or, la Iasi s-a intilnit cu o stare de criza permanenta, cu care tehnicianul originar din Bacau nu este obisnuit. Rezultatul este ca blocajul psihic s-a rasfrint si asupra lui Grigoras insusi, care pare depasit de evenimente.

Salvarea de la retrogradare a Politehnicii este inca posibila, cu conditia depasirii crizei de autoincredere a echipei, problema la care trebuie sa lucreze toti factorii de decizie ai clubului, astfel incit raspunderea sa nu mai planeze doar pe capul antrenorului.