Doctori in matrapazlicuri

In toata Europa apar, dispar si reapar echipe. Chiar daca este vorba de o formatie ca Unirea Urziceni, care a facut, cu numai un an in urma, furori in Liga Campionilor, invingind Sevilla si Glasgow Rangers. Acum doua luni, doar persoanele foarte bine informate puteau anticipa falimentul Unirii, care s-a batut pe viata si pe moarte la Cluj pentru Supercupa, a tinut bine piept Zenitului in doua manse si a inceput campionatul cu doua remize albe, considerate drept "acceptabile", cu Rapid (acasa) si Pandurii (in deplasare). Apoi a inceput caderea gravitationala accelerata: rusinea de la Split, esecurile din campionat, plecarea managerului Meme Stoica, a directorului sportiv Narcis Raducan si a antrenorului Ronny Levi, ajungindu-se la tragi-comedia pe care toata lumea o cunoaste. Naruirea Unirii reprezinta ilustratia perfecta a paradoxului din fotbalul romanesc: o echipa nu poate face performanta din fonduri publice, dar, in acelasi timp, investitia privata implica riscuri, ca orice afacere. Patronul Dumitru Bucsaru nu mai poate tine echipa din Urziceni fara a-si periclita adevaratele lui afaceri care ii aduc profitul. Deoarece, cum spune celalalt Mitica (omu’ de la Liga), fotbalul nu aduce profit, ci este o gaura neagra care inghite bani. Si cum Mitica de Ialomita nu mai are bani, frumoasa echipa Unirea Urziceni s-a dus pe apa simbetei! Nimic surprinzator aici, a ajuns la faliment odata si Fiorentina, dar echipa violeta s-a refacut si a ajuns din nou in Liga Campionilor. Ceea ce nu poate fi, insa, valabil pentru formatia dintre ciulinii Baraganului. Singurul motiv pentru care Unirea este tinuta sub tuburi de oxigen este reprezentat de banii din drepturile de televizare. Restul vine de la prieteni care la nevoie se cunosc, iar prietenul de nadejde s-a numit Gigi Becali. Transferul in masa al cremei echipei din Urziceni la Steaua a fost grosul de care avea nevoie Bucsaru, pe linga care drepturile de televizare, oricit de substantiale ar fi pentru o echipa clasata pe locul II in Liga I, reprezinta mizilicuri.

Cine sustine ca managerii de fotbal din Romania sint fraieri se inseala amarnic. Oamenii sint diabolici maestri in cele rele, in special in fentele la regulamente. Iar Gigi Becali, mascariciul din Ghencea, este de-a dreptul genial, pentru ca intelegerea cu Bucsaru nu este nici pe departe un gest dezinteresat de marinimie. Aducerea celor sase-sapte jucatori de la Urziceni la Steaua nu a umplut conturile patronului din Urziceni, ci a stins niste datorii, cu care insasi averea lui Bucsaru era periclitata, nu numai profitul. In "marinimia sa", Gigi Becali a trimis echipa satelit pachet la Urziceni, transformind Unirea in Steaua II. Manevra este doar de facto, pentru ca, daca ar fi fost si "de jure", Steaua II Urziceni ar fi fost desfiintata, fiindca intrecerile din esaloanele inferioare au inceput deja. Dar in Liga I nu joaca Steaua II, ci (inca) Unirea Urziceni si, in consecinta, Steaua cea mare a lui Gigi are doua antrenamente de sase puncte pe total in campionat. In ciuda Rapidului si a Vasluiului, care au intilnit o Unire in formula completa si motivata la maximum. Se spune ca "ciurucurile" ramase la Urziceni si pustimea din Ghencea vor fi montate sa obtina tot ceea ce este posibil de la ceilalti granzi ai campionatului, nu si de la Steaua, chiar daca diferenta de valoare ramine apreciabila. Se poate lesne anticipa ca Steaua II Urziceni va fi o mica buturuga greu de urnit atunci cind este nevoie.

Manevra Becali – Bucsaru readuce in memorie fapte mai noi si mai vechi din fotbalul romanesc, care apar acum intr-o alta lumina si conduc la ideea ca lucrurile coceau mai de mult timp. Anul trecut, zvonul unei fuziuni Unirea – Steaua (pentru ca echipa lui Gigi sa joace in Liga Campionilor) parea o fantezie de presa, insa la numai un an s-a ajuns, practic, tot acolo. Aproape sigur, regulamentele ferme si neinterpretabile ale UEFA au asasinat din fasa aceasta misculatie si se vede treaba ca n-a fost o renuntare, ci numai o aminare. De un an, macar atit, un singur an. Mai recent, a facut valuri cit casa divortul Becali – Piturca si chiar se vintura  un scenariu care leaga cele doua evenimente. Piturca a fost pus tirziu la curent cu intentiile lui Becali vizavi de jucatorii din Urziceni si n-a dorit sa renunte la jucatorii cu care a pornit la drum in vara si cu care a obtinut primele rezultate bune in campionat. Si atunci, ce i-a mai ramas lui Gigi, decit sa incalce intelegerea cu tehnicianul oltean, birfind la TV jucatorii si suporterii? Scapind de spinul Piturca, Becali a avut cale libera de a construi o noua echipa cu fostii uniristi. Sub comanda lui Ilie Dumitrescu, care nu avea nici un fel de antecedente in privinta jucatorilor adusi de Piturca in Ghencea.

Si atunci, sa mai spunem ca patronii din fotbalul romanesc sint fraieri? Intr-un fel chiar sint, deoarece combinatiile cu antrenori si jucatori intirzie formarea echipelor si calca in picioare munca unor oameni. Dar in materie de matrapazlicuri de acest gen sint neintrecuti, lucru dovedit nu numai la Steaua, dar si in alte locuri unde troneaza inteligenta malefica, Vaslui de exemplu. Sa ne mai miram ca performantele fotbalului romanesc au ajuns sa se inghesuie in caseta cu amintiri?