Drogul Adrian Mutu

Nu s-a gresit cu nimic cind s-a spus ca infringerea tricolorilor de la Köln, in fata echipei Germaniei a fost una binevenita. Am putea spune chiar binecuvintata, intrucit dupa succesul de simbata de la Minsk, care i-a adus pe tricolori in pragul turneului final din Austria si Elvetia, au inceput sa apara fel de fel de laude, aprecieri supradimensionate, unele cu profil de ode la adresa „noii generatii de aur".

Echipa care, acum trei ani, rata calificarea la precedentul Campionat European, in mare parte cu aceeasi jucatori, era numita „generatia de cocaina", cu referire rautacioasa la adresa nefericitei rataciri a lui Adrian Mutu. Acum, insa, am avut parte de declaratii in toate show-urile TV prin care se spunea ca Olanda nu are cum rezista minunatei echipe tricolore, iar Bulgaria lui Penev va fi facuta varza cu castraveti murati chiar in propriile sere sofiote.

Este deosebit de regretabil ca, dupa niste victorii asupra unor adversari de duzina ca Slovenia si Belarus, am ajuns la asemenea aprecieri lipsite de realism, mai ales ca, daca scoatem din ecuatia jocului de la Minsk realizarile personale ale lui Mutu, nu se stie cu ce raminem. Jocul tricolorilor s-a legat greu si a trebuit sa intre un jucator de 40 de ani (Dorinel Munteanu) pentru a capata substanta. Apararea a gafat la greu in numeroase faze, iar cuplul de inchizatori, ce trebuia sa dea siguranta in jocul defensiv si sa lanseze contraatacuri, a fost catastrofal. Insa a venit jocul de la Köln, cu un adversar de clasa, ca sa ne spuna cam pe unde sintem in ierarhia echipelor nationale.

Culmea este ca echipa Romaniei a condus cu 1-0, tot printr-o faza venita de la Adrian Mutu, ba chiar Marica a avut 2-0 in picior, insa, nu a fost sa fie si a fost bine, fiindca daca am fi invins si Germania la ea acasa, nu se stie cind si cum ar fi venit ulterior momentul trezirii la realitate. Ritmul demential impus de germani in repriza secunda l-a facut pe „miracolul" Dorinel Munteanu sa-si aminteasca, brusc, anii trecuti pe buletin, iar Adrian Mutu, bine tinut in chingi, a aratat cit de mult conteaza in angrenajul reprezentativei.

Semnificativa pare, de altfel, usoara controversa intre selectionerul Victor Piturca si decarul nationalei. In timp ce Piturca, simtind pulsul jocului, i-a recomandat lui Mutu un joc mai economic, pentru a pastra seria de invincibilitate a Romaniei, „briliantul" se avinta nebuneste in atac, parca dopat de constiinta unei valori uriase, intretinuta si de corul iresponsabil al laudatorilor. Neintelegind ca echipa Romaniei nu este, din pacate, constituita din 11 de-alde Mutu.

Mai mult decit infringerea de la Köln, meciul cu Belarus ne-a aratat ca dependenta nationalei de Mutu este mai grea decit dependenta de cocaina, fiindca Mutu a reusit (lauda lui!) sa scape de blestemul liniilor ucigatoare, dar o echipa a Romaniei lipsita de Mutu intr-o confruntare cu un adversar cu adevarat puternic, nu este cu mult mai presus de Belarus sau Slovenia. Si nu stim daca nu cumva dependenta de Mutu este, acum, mai mare decit dependenta de Hagi a „generatiei de aur". Toti cei care au urmarit partida de la Minsk au putut observa eforturile lui Adrian de a ramine calm tot timpul partidei pentru a nu-si periclita prezenta in meciul cu Olanda de la Constanta. Si este indicat ca Mutu sa faca pe dracu-n patru sa ia cartonas galben in acel meci pentru a se „curati" in vederea confruntarii de la Sofia, stind in jocul cu Luxemburg.

Un calcul simplu ne arata ca ideea unei intelegeri romano-olandeze in privinta unei remize la Constanta este o fantasmagorie. Probabil ca batavilor le-ar conveni acest lucru, dar pentru Romania nu este nici o diferenta intre meci egal si infringere. Calificarea practica inainte de Sofia poate fi asigurata numai prin victorie cu Olanda si tricolorii stiu bine acest lucru. Ori, pentru aceasta, avem nevoie de cei mai buni jucatori si, in primul rind, de Adrian Mutu!