Falitii nostri si ai lor

De-atita amar de vreme tot vorbim despre curatenia in fotbalul romanesc, incit uitam sa ne… uitam prin curtile vecinilor. Se pare chiar ca, odata cu scandalul imens stirnit in Italia, odata cu publicarea inregistrarilor convorbirilor particulare Moggi – Pairetto, am descoperit America, o descoperire care ne spune ca Padurenii, Becalienii, Stefanii, Coposii si Borcestii fotbalului romanesc sint bietii copii in materie de matrapazlicuri fata de acest Luciano Moggi, directorul clubului Juventus. Iar Craciunescu sau „Costica Vilcea”, noul sef al arbitrajului romanesc, sint departe de clasa unui Pierluigi Pairetto, cel care face si desface (la ordinele lui Moggi sau ale altor „negustori cinstiti”) totul in arbitrajul italian sau chiar, cind functia ii permite, in cel european. Despre Moggi si fiul sau, Alessandro (un soi Becali mai puternic decit Giovanni in impresariat) se birfesc multe prin „cizma”, iar modul cum Juventus a cistigat la Siena (trei goluri in zece minute si apoi „silenzio calcio”) ne spune cit mai multe. Daca ne frecam la ochi, vedem ca n-am descoperit nici macar Colentina. Cum am putea noi, fratilor si cumnatilor, sa depasim Italia, pamintul de bastina al Mafiei, in materie de coruptie? Daca Moggi ar fi dovedit si arestat, am spune care este diferenta: ca organele de ancheta (fotbalistica si civila) sint cu mult peste ale noastre. Lucru firesc: citi ani s-au razboit procurorii peninsulari cu Mafia siciliana pina a-i da de capat? Dar daca Moggi si Pairetto vor fi trimisi la „mititica”, oare s-ar rezolva problema coruptiei in „Il Calcio”? Nu credem, pentru ca nici in Italia, ca si in Romania, nu exista doar un ciine scurt de coada. Se stie deja ca nu numai Juventus are „prieteni de nadejde” in Serie A. Are si Inter, are si Milan Siena lui. Iar daca Gigi Becali se viseaza presedinte, iar George Copos este deja vice-prim-ministru, ce sa mai zicem de Silvio Berlusconi, pina mai ieri cogeamite premierul?
Italia este, cum am spus, un caz special: este patria Mafiei. Dar sa ne uitam o tira si prin alte campionate puternice si „curate” din Europa. Cum ar fi Spania, de exemplu, unde presa face, la fiecare sfirsit de campionat, pronosticuri inspirate din sferele de influenta, prognoze care nu de multe ori se adeveresc. Paranteza: acum opt ani, cind a avut loc celebrul caz Craiova – Rapid, cind jumatate din echipa craioveana a stat cuminte, in ciuda intereselor europene ale echipei (iar cealalta jumatate era banuita de a fi platita de Steaua!), antrenorul de atunci al oltenilor, José Ramon Alexanco, se arata stupefiat de reactiile de pe la noi. „In Spania nu exista asa ceva!” – grait-a pe atunci catalanul. La putin timp, in ultima etapa a „Primerei Division” s-a inregistrat cea mai lunga serie de rezultate „ciudate” din ultimul deceniu!
Germania cea sobra si harnica a fost bulversata de scandalul Hoyzer, arbitrul dovedit ca ar fi participat la trucari de meciuri si a primit cadouri substantiale pentru asemenea potlogarii. In Franta nu s-au stins ecourile scandalului din 1993 (Marseille – Valenciennes), cind proaspata cistigatoare a Ligii Campionilor a fost exclusa si din campionat, si din Europa. Dar subiectul OM – VA este readus pe tapet ori de cite ori se mai intimpla cite o boacana pe acolo. Sa mai vorbim despre scandalul de coruptie din Belgia, cu Lierse, in care este angrenat si fotbalistul roman Marius Mitu?
Cum probabil este si in celelalte domenii, coruptia in Romania fotbalistica nu este mai mare, nici mai mica decit in alte tari mai cu staif. Difera doar reactia celor platiti sa o depisteze si sa o pedepseasca. Aici este decalajul!