Instrumentarea reconcilierii

Subit, inaintea turului II al alegerilor prezidentiale, am aflat ca ar fi timpul sa „ne reconciliem". Chemat din morti sa-si dea acordul, Corneliu Coposu si-a pus semnatura prin interpusul Radu Sirbu, un reprezentant nelegal al PNTCD, pe un acord istoric cu PSD. „Pentru reconcilierea nationala este necesara exprimarea caintei – din partea celor care au gresit – si a iertarii – din partea celor care au suferit. Partidul Social Democrat isi exprima regretul pentru suferintele prin care a trecut poporul roman in timpul comunismului si din cauza violentelor si ilegalitatilor din timpul mineriadelor. PSD si PNTCD vor sprijini dezvaluirea adevarului si infaptuirea dreptatii". Textul este interpretabil. PSD nu spune explicit ca s-ar recunoaste vinovat de radacini sau metehne comuniste, neocomunism si mineriade. Valoarea simbolica a acordului poate fi intoarsa pe toate fetele. Reprezentantii ilegitimi si irelevanti din punct de vedere istoric ai acordului electoral (in absenta lui Ion Iliescu, a victimelor inchisorilor comuniste si mineriadelor, a fostilor detinuti politici), au scos din calcule orice dezbatere publica, intreaga manevra fiind, de fapt, o coterie pur politicianista.

In paralel cu reconcilierea dintre PSD si PNTCD, ramasa, totusi, neexplicata propriilor electorate, pe televiziuni se emite cu intensitate mesajul despre „reconcilierea nationala", dupa cinci ani de mandat Traian Basescu, plini de „dezbinare", „resentimente" si „scandal". Politruci zimbitori ne anunta ca noua guvernare PSD – PNL pregateste instaurarea unei epoci de concordie sociala si armonie, in care oamenii vor putea dormi netulburati. Dupa cum se vede, inteleasa astfel, „reconcilierea nationala" tine mai mult de poluarea fonica si nu de valorile care ar sta la baza ei. Obtinerea „linistii sociale" si garantarea ei este mai mult decit o operatiune de PR electoral si ar trebui sa ne ridice citeva semne de intrebare. Care sint actorii si temele acestei „reconcilieri"? Cu cine si pentru cine se realizeaza ea?

Asa cum este ea pregatita in acest moment, „reconcilierea" care se prefigureaza are cu totul alte conotatii. Este reconcilierea inventata dintre cei 350.000 de pagubiti FNI si Sorin Ovidiu Vintu; cea neinchipuita dintre „Felix" si cei care au fost nenorociti de Securitate; reconcilierea pe care si-o doreste Dinu Patriciu cu Parchetul si fiscul; reconcilierea dintre Adrian Nastase si DNA, dintre Ion Iliescu, Miron Cozma si victimele mineriadelor, dintre „idealurile intinate ale comunismului" si „capitalismul de cumetrie"; reconcilierea dintre Marian Vanghelie si gramatica limbii romane; dintre libertatea de expresie si santajisti ca Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chireac; dintre imunitatile parlamentarilor si Codul Penal, dintre chiriasii caselor nationalizate si proprietari; dintre CNSAS si colaboratorii Securitatii; dintre Radu Mazare si Agentia Nationala de Integritate; reconcilierea dintre cota unica si cota progresiva de impozitare, dintre liberalismul economic si social-democratia etatista; dintre cei peste 1000 de morti din 1989 si cei care au ordonat focul, dintre statul de drept si cel „ticalosit." Adica, reconcilierea dintre reforme si stagnare, dintre justitie si nedreptate. Asa ceva nu exista.

Aceasta nu este reconciliere, ci mesajul pentru mentinerea status–quo–ului. Este mesajul, in fapt, pentru un viitor blocat in prezent, pentru pastrarea puterii oligarhilor, pentru nesanctionarea nedreptatilor, pentru uitarea trecutului in interesul puternicilor zilei, pentru acest aranjament nefast si umilitor reprezentat de statul roman de acum. Este distrugerea motorului politic si social care a impins, cu poticneli si pauze, societatea in ultimii 20 de ani spre modernizarea statului. Reconcilierea propusa nu poate fi decit stergerea memoriei a 20 sau, daca vreti, 60 de ani.

Unii se pare ca au obosit si vor sa ia de buna aceasta iluzie, prezentata ca „proiect" politic. Priviti in jur cum arata noua fata a domeniilor care au trecut prin „reconciliere" si ce ne spun ele despre viitor. TVR deja este reconciliata. Nu mai transmite nimic care sa-i nelinisteasca pe romani: dezbateri electorale prezidentiale, manifestari publice. Mircea Geoana apare la meciurile din Champions League sa reconcilieze galeria cu telespectatorii. La iRealitatea este linsat sau scos din program, de dragul reconcilierii, „conflictualul" presedinte. Pe Antene, toata lumea lupta impotriva „dictatorului", bineinteles, in numele linistirii neamului. Aceasta reconciliere nu poate fi decit adaptarea electorala a unui clip comercial celebru: „Dormiti linistiti, noi lucram pentru voi".