Nasu’ a aruncat cu Piatra

Poli a luat licenta (uraaaa!), Ceahlaul va juca la matineu (huooo!!), apoi veselie maxima (uiuiu!!!) si, in final, trezirea. Sa ne fie invatatura de minte, sa rezolvam problemele din timp, ca pizmasii misuna primprejur si de-abia asteapta sa ne faca rau. Acesta ar fi scheletul obligatoriu al unui comentariu despre dramatica lupta pentru evitarea retrogradarii pe care Politehnica Iasi a dus-o in spatele usilor capitonate si pe mesele verzi ale Comisiei. Schelet dezvoltat acum doua saptamini exact in acest colt de pagina, cind povestea licentei nu capatase inca accente de thriller. De aceea, nu vom mai recicla pelteaua cu pompieristica, Stan Patitu’ (nu Marius, ca n-avem treaba cu Otelul) si gospodarii care fac iarna caruta.

Povestea licentei pierdute si recapatate n-are substanta daca o decojim de pojghita politica, insa subsemnatul mai spera ca fotbalul nu are un rol foarte mare in procesul electoral. De aceea trecem repede peste duelul opozitie-putere la Comisia de Apel a Sistemului National de Licentiere (uff!) si ajungem la personajele principale ale tragi-comediei: Gigi Stefan, alias "Pinalti", si nanasul federal, Mircea Sandu. La inceput, impozantul primar al Pietrei nu prea spera sa rezolve mare lucru: l-a dat afara pe Viorel Hizo, a disponibilizat jumatate de echipa si a anuntat ca nu mai cumpara mercenari si va construi, in citiva ani, o echipa formata din talente locale. Foarte frumos. Nimeni nu stie, insa, ce-au disputat Pinalti si Nasu’ la sedinta Comitetului Executiv de la Piatra, cind Comisia lui Viorel Duru a respins licentele celor trei cluburi cu datorii. Pe canalele mediatice a aparut o declaratie a lui Mircea Sandu gen "E pacat ca un oras asa frumos, cu un stadion ultramodern, sa nu aiba echipa de Liga I", declaratie pe care tintar-armasaristica presei a interpretat-o ca fiind o promisiune ferma. Ea poate fi tratata si altfel: "Ce dumnezeu, badie Gigi, cu asa un stadion frumos, nu-i pacat sa nu-ti faci echipa ca lumea"? In nuanta "piano", a aparut o alta declaratie a Nasului vizavi de cele trei echipe proscrise: ca au drept la apel si ca pot schimba decizia Comisiei de Licentiere daca isi rezolva problemele. Daca data-limita de 31 martie era sfinta, batuta in cuie, ce sens mai avea apelul? Oricum, a doua declaratie a lui Mircea Sandu a semanat mai mult a promisiune decit prima. "Pinalti" pare ca a inteles semnalul, dar a inceput sa-si construiasca viitorul pe doua variante. La portile Cetatii Neamtului au aparut doi antrenori: Gigi Multescu, tehnician de "A", la poarta cea mare, cu caleasca si telegondola, iar pentru "varianta B", Poenaru Ghita asteptind la portita. Nimic, dar absolut nimic nu prevedea ceea ce va urma, fiindca – la un moment dat – sansa salvarii Ceahlaului devenise o cvasi-certitudine. In lipsa lui Mircea Sandu, plecat in cele Elvetii si Austrii euro-fotbalistice, oficialii federali au ascultat de indemnul foarte precis al sefului ("Faceti ce credeti") si s-au gindit ca i-ar face un rau mai mare lui Stefan de la Piatra, ca, daca ar scapa de doua ori consecutiv de retrogradare la masa verde, Ceahlaul ar fi huiduita in toata Romania extra-nemteana. Mai mult, rusinea federala s-ar intinde nu numai temporal, ci si spatial, fiindca, dupa ce campioana era cit pe ce sa fie stabilita la masa ceea, iar reprezentanta in Cupa UEFA s-a si stabilit, ar fi fost deranjant rau ca si retrogradarea sa fie decisa in birou. Regulamentul? Prevederea din Manualul National de Licentiere este atit de ambigua si interpretabila, incit orice decizie s-ar fi luat, ar fi fost acoperita.

Foarte interesant este si aceea ca, in memoriul depus joi la FRF, Stefan nu se mai leaga de data de 31 mai, cheia de bolta a pledoariei Ceahlaului, ci incearca sa gaseasca alte iregularitati in procesul de licentiere. Exista si in schimbarea strategiei lui Pinalti o explicatie, chiar daca demersul n-are sanse de reusita, dar explicatia respectiva – transparenta, de altfel – tine tot de pojghita politica.

Daca acest comentariu ar aparea intr-un ziar nemtean, ar trebui spus ca Ceahlaul isi merita soarta, ca, pentru a construi o echipa europeana, asa cum vrea "Pinalti", este nevoie de multa rabdare, nu de decizii hormonale, ca Ceahlaul poate promova anul viitor si poate ramine pe prima scena fara jocuri de culise, iar Stefan ar trebui incurajat in proiectul de a construi o echipa cu talente autohtone. Pe noi, iesenii, nu ne intereseaza prea mult soarta Ceahlaului, asa ca revine in atentie povestea cu datoriile, invatatura de minte, pompieristica, gospodarul si toate celelalte…