Parlamentul minoritar

Noul Parlament, cu un continut dezamagitor pentru cel putin un roman – presedintele, care a si spus-o public – va intra in functiune in maximum trei saptamini. Daca pina acum am avut Guvern minoritar, de acum incolo vom avea Parlament minoritar, dat fiind ca el are sustinerea a 40 la suta dintre romani si se bazeaza pe indiferenta celorlalte 60 de procente. Criza de legitimitate caracterizeaza acest nou legislativ inca dinainte ca membrii sai sa depuna juramintul, cu toate ca densitatea alesilor a ramas la fel de mare ca si in vechea legislatura: 333 de deputati (poate 335 dupa redistribuire) si 137 de senatori.

In schimb, beneficiul celor care i-au trimis acolo este, macar teoretic, mai consistent decit in legislaturile trecute. Daca, in timpul campaniei, pericolul de substituire a primarilor si consilierilor locali cu promisiuni era omniprezent, odata cu inceperea noului mandat el va tinde spre zero, atit pentru faptul ca alesii si puterea locala nu se subordoneaza unii altora, dar si pentru ca e de asteptat slabirea contactului dintre locuitorii colegiului si reprezentantul lor in legislativ. Asta nu mai tine de criza de legitimitate, ci de obrazul fiecarui parlamentar. Un colegiu electoral pentru Camera Deputatilor numara aproximativ 65-70.000 de locuitori. In conditiile unei prezente medii la vot de 40 la suta, inseamna ca la urne au ajuns cam 30.000 dintre cei cu drept de vot, dintre care o treime au decis cistigatorul. Este situatia cea mai des intilnita in cazul viitorilor deputati. Insa acesti parlamentari vor fi obligati – moral, cel putin – sa-i reprezinte in egala masura atit pe cei care au tinut la alegeri cu adversarii politici, cit si pe aceia care au preferat sa nu voteze. Suma acestei responsabilitati se va vedea abia peste patru ani, cind oamenii vor tine cont de ceea ce li s-a intimplat bun sau rau si vor vota pentru continuitate, sau, in cel mai fericit caz, pentru altcineva. A treia posibilitate este ingrosarea rindurilor absentilor la vot.

Schimbarea alesilor pe parcurs este, de asemenea, o procedura mai mult teoretica. In Romania nu s-a vazut inca un ales local destituit din functie in urma unei initiative civice. Cu atit mai putin vom avea prilejul sa asistam la o mini-revolutie locala, menita sa inlocuiasca un deputat ori un senator acuzat ca nu si-a respectat angajamentele luate in fata comunitatii care l-a ales. Consecinta imediata este ca responsabilitatea va ramine o calitate relativa a parlamentarului, iar oamenii ii vor judeca laolalta pentru cine stie ce lege proasta. Mai ales ca eticheta deja pusa pe acest mandat parlamentar va fi lipsa unei legitimitati date de o prezenta majoritara la alegerile din 30 noiembrie.

In perspectiva unui prim an de mandat, ce se anunta sumbru din cauza crizei economice, noul efectiv parlamentar va primi botezul taman cu legea bugetului pe 2009. Va fi primul semn pentru alegatori. Isi vor ingheta alesii salariile, asa cum au facut, de exemplu, omologii lor nemti? Sau va fi mai tentanta risipa in beneficiul propriu, asa cum s-a intimplat pina acum?