Patru mingi de meci si atit

Doua evenimente intr-o saptamina in tenisul nostru: barajul de Cupa Davis cu Cehia si turneul "BRD Tiriac Nastase Trophy", open-ul romanesc interzis romanilor. La turneul open, sperantele erau nule, Hanescu este intr-o forma deplorabila, Crivoi a ramas o eterna tinara speranta, iar Adrian Ungur…. Sa-l lasam deocamdata pe Adrian, ca ii vine si lui rindul. Cupa Davis: cum, cu cine si cu ce sa batem noi Cehia? Vinovati sint sortii, care ne-au adus in fata doi jucatori intre primii 30 la simplu dintr-o natiune care are vreo zece tenismeni extrem de redutabili la dublu. Anul trecut si Hanescu era in Top 30. Acum este obosit.

Pe "Hane", multi il culpabilizeaza pentru absenta sa in partida cu cehii. Dar el nu este omul care sa se fofileze la umbra ciresului. Niciodata, pina acum, Victor Hanescu nu a declinat  vreo prezenta in Cupa Davis si de multe ori s-a autodepasit in partidele jucate in culorile nationale. Daca el a cerut sa nu joace in partida cu Cehia, cauza este oboseala si inca ceva: a simtit ca nu poate ajuta echipa Romaniei in acest moment. Infringerea de saptamina trecuta de la Szczeczin in fata unui jucator de mina a saptea a aratat acest lucru. Daca, in aceste zile, Victor ar fi jucat semifinalele open-ului de la Bucuresti, poate ca ar fi fost cineva indrituit sa-i arate obrazul. Invins fara drept de apel in primul tur, Hanescu si-a confirmat atit motivul declarat (oboseala), cit si cel ascuns (forma precara).

Hanescu a sperat, probabil, ca Ungur, Crivoi, Tecau si Copil vor juca asa cum juca el in zilele bune. Istoria participarilor romanesti in Cupa Davis este plina de exemple. In anii ’70, un roman anonim prin turnee, Toma Ovici, a invins, in Cupa Davis, steaua tenisului francez de atunci: Pierre Barthès. Un alt necunoscut, Ion Santeiu, a facut un dublu memorabil cu Ilie Nastase, intr-o confruntare cu neo-zeelandezii. Chiar si Dumitru Haradau a iesit odata in evidenta printr-un succes la Jim Lloyd, in intilnirea Romania – Marea Britanie. Si, revenind mai aproape de zilele noastre, Andrei Pavel, care la apusul carierei minca bataie dupa bataie in turnee, reinvia la umbra Salatierei. Pina la un punct, lucru valabil si pentru Hanescu, care cu toata oboseala si eclipsa de forma ar fi scos, cu siguranta, mai mult de la Stepanek decit Adrian Ungur. Oricum, cu Hanescu sau fara, posibilitatea unei victorii in fata Cehiei semana a Fata Morgana.

Si ajungem la Adrian Ungur: cum si-a petrecut cel mai bine clasat jucator roman (dupa Hanescu) saptamina de foc a tenisului romanesc? Vinerea trecuta, a adunat o mina de game-uri in trei seturi cu Radek Stepanek. La dublu, n-avea loc, iar in ultima zi de simplu (de foaie-verde) a fost inlocuit cu Copil. Odihnit bine-mersi, numai bun de Open. A cistigat frumos la Lukas Rosol si a urmat sansa lui cea mare, meciul cu brazilianul Sousa, clasat peste Ungur, dar sub ceh, in ierarhia ATP. Dupa 1-0 la seturi, a avut patru sanse de meci in tie-break in setul doi. Le-a ratat si dupa aceea a cedat in mod penibil setul decisiv. "A fost darimat psihic sarmanul baiat? Nu-i nimic, se mai intimpla". Nici pomeneala. "Nu s-a intimplat nimic, am pierdut patru mingi de meci si atit", a fost declaratia lui Adisor dupa intilnire, desi, normal, avea sansa unui meci intreg sa dreaga necazul.

Semn ca tenisul masculin romanesc, de la Andrei Pavel la Adrian Ungur, via Hanescu se afla pe o traiectorie gravitational-descendenta. Andrei invia ca uriasul din antichitate pe pamint romanesc. Victor avea si el vointa, dar si un moral prapastios, meteahna recunoscuta de psihologii care au lucrat cu el, poate pentru ca fibra tare nu se transmite de la capitan la jucator. Iar Adi Ungur? Incercam, daca merge, bine, daca nu, ce mare discutie: patru mingi de meci si atit.

Cu Adrian Ungur ca lider al echipei nu se intrevede mare viitor pentru Romania in Cupa Davis. Grupa Mondiala devine o himera si la orizont se intrevad retrogradari si mai jenante (in Olanda n-avem cum cistiga). Eventuala revenire a lui Hanescu nu poate aduce nimic senzational, fiindca, pe linga toate pacatele, mai trec si anii. Copil este, inca, un… copil, iar in urma lui este un zero imens taiat in patru. Tineri de perspectiva nu apar si, daca apar, vor duce mai departe traseul Hanescu – Ungur pina la adincimi de nebanuit. Ambitia nu se transmite, dar indolenta pare-se ca da. Sa zicem ca un proiect de crestere a unor jucatori de calitate poate da roade intr-un viitor, dar problema principala este, asa cum a dovedit-o Adrian Ungur, atitudinea. Fata de sine, fata de adversar, fata de Romania!