PDL, pe culoar sau in budoar?

Culoar de dreapta liber pentru PDL. Stop. Culoar de stinga, aglomerat de PSD si, iata, un PNL care semnalizeaza depasirea pe linia continua ca sa i se alature. Stop. Ce avem? Codul rutier adaptat lumii politice. Sa credem ca majoritatea romanilor urmeaza sa voteze cu gindul la culoare, alei, pirtii si pozitionari ideologice? Cind or fi facut-o si nu ne-am dat seama? Ghicitul in bobi de la politia rutiera despre politica viitoare a partidelor arata insa o preocupare esentiala: ce idei de forta vor mobiliza electoratul, de ce anume se va tine cont la alegerile de anul urmator? Si, pina atunci, ce ii poate atrage atentia atunci cind in interiorul partidelor se discuta despre programe, personalitati, grupuri, aliante?

Riscam unele ipoteze. Probabil, cel mai mult va conta ca partidul pentru care ar fi votat cineva, la un moment dat, sa nu abandoneze proiectele, principiile care l-au propulsat catre maximul scorului electoral. De pilda, s-a vorbit despre anticoruptie. Foarte bine, sintem intru totul de acord, dar citi oameni de la virf respecta aceste principii si citi membri de partid au fost predati justitiei fara menajamente? Ai promis ca reformezi statul, il faci unul „de drept", ca respecti independenta justitiei si ai cistigat alegerile, dar ce ai facut in sensul asta?

In cazul cel mai discutat in aceasta perioada: cum se poate relansa (salva) PDL? Greu de crezut ca promitind bunastare, cresteri salariale, pensii etc. Singura resursa programatica ce poate fi reactivata in contextul alegerilor urmatoare ar fi programul anticoruptie. Orice altceva – promisiunea cresterii nivelului de trai, investitii, sanatate, educatie – va fi anulat de efectul psihologic al masurilor de austeritate din 2010, care va urmari partidul ca o sperietoare. Deci, singura resursa motivationala pentru ca fostii simpatizanti sa mai poata fi readusi in jocul electoral va fi, altfel dozata si ambalata, partitura anticoruptie. Ea este servita minunat de actiunile si reactiile PSD si PNL cind sint deranjate retelele de clientelism, de promisiunile publice de pedepsire a magistratilor care au avut curajul sa se atinga de pielea unora (vezi doar cazul Constantin Nicolescu de la Arges).

Unde se afla liderii partidului fata de aceasta perspectiva de cosmar? Orbecaie departe. Cearta declansata in interiorul PDL pentru influenta, pentru sefia partidului, poate fi considerata, in conditiile actuale, o joaca de orgolii care nu are de-a face nici cu electoratul, nici cu societatea civila.  Apelurile disperate ale lui Traian Basescu pentru reintroducerea in jocuri a Monicai Macovei, adoptarea criteriilor de integritate, debarasarea de gangsterul deputat Dan Pasat au provocat nervozitate. Nici unul dintre cele doua blocuri, poli de putere care se vor ciocni in PDL, Vasile Blaga – Elena Udrea, nu da doi lei pe anticoruptie. Blaga, pilonul triadei BVB, este un fost vames, grav lovit in imaginea integra de afacerile ginerelui sau cu statul prin tot felul de firme paravan. Cind i se aduce aminte, reactioneaza violent si in fata presedintelui.

 „Eu nu primesc ordine de la nimeni, am destula vechime in partid incit sa mai tin cont de sfaturile cuiva"! Domnule Basescu, e clar, descinderile la partid nu fac bine sanatatii. „De Monici Macovei" si altii ca ea nu avem nevoie, parca a spus-o de mult Radu Berceanu. La rindul ei, Elena Udrea, aliata cu penalul Gheorghe Falca, tace in transee ca sa nu o incaseze. Ea insasi o sugativa in afacerile cu statul (nu doar contractele cu RAPPS de pe vremea cind era la PNL), ci si prin intermediul sotului, Dorin Cocos, Elena Udrea este, in fond, un Blaga in rol feminin.  

Clientela de partid ramine preocuparea singulara a Monicai Macovei, blocata intre propria neputinta de a lansa un nou partid, semnalale negative de la Cotroceni de a intreprinde ceva in acest sens si sperantele unora de a o vedea reamplasata in prim-planul deciziilor de partid. PDL a inghetat orice contact cu societatea, iar acest lucru se vede in temele si subiectele dezbaterilor interne premergatoare alegerilor. PDL nu are un culoar liber cu societatea, ci un budoar aglomerat cu clientela. Depinde ce alege.