Petrus cel Mic

Zilele trecute, pugilistul Lucian Bute si-a aparat, cu succes, pentru a cincea oara, titlul de campion mondial. De asemenea, handbalistele de la Oltchim au reusit sa se califice, in premiera, in finala Ligii Campionilor. S-ar zice ca performantele de mai sus sint suficient de stralucitoare pentru a face din sportivii care le-au obtinut vedete in cel mai pur sens al cuvintului. Dar nu-i asa.

Marea vedeta a week-end-ului trecut a fost, fara indoiala, Petre Roman. Botezul copilului sau, Petrus, a reunit o multime de personalitati din toate domeniile posibile. Din pacate pentru umanitate, norul de cenusa a facut ca invitatii din strainatate, cel putin la fel de celebri precum cei din tara, sa nu poata ajunge la evenimentul care va fi consemnat de toate cronicile istoriei contemporane.

Orice am face, nu mai scapam de Petre Roman. A intrat in viata noastra «calare» pe televiziunea romana, in decembrie 1989. Avea putin peste 40 de ani, pulover si o groaza de idei proaste. In calitate de prim-ministru, «uns» de Ion Iliescu, a transformat, intr-un timp uimitor de scurt, industria in fiare vechi, a pierdut pariul cu agricultura si a cheltuit toata rezerva valutara a Romaniei. Dar, cel putin pina acum, nu l-a tras nimeni la raspundere pentru subminarea economiei nationale.

Alungat de la putere de minerii chemati, inca o data, de acelasi Ion Iliescu, Petrica s-a suparat si si-a facut propriul partid. In 1996, l-a ajutat pe Emil Constantinescu sa ajunga presedinte si a lansat moda baronilor, simbolurile unei societati decadente si corupte. Cind Basescu i-a furat jucaria numita PD, a inventat alt partid. Spunea atunci, cu emfaza, ca nu poate fi decit social-democrat. Mai tirziu, s-a razgindit si a intrat in PNL, declarind ca intotdeauna s-a considerat un liberal.

Petre Roman reprezinta modelul politicianului aventurier, iresponsabil, incompetent si indecent, care de 20 de ani face cariera. Desi a stricat cam tot pe ce a pus mina, apare prea des la tv, unde, cu un zimbet in coltul gurii, se da un mare intelept. Demn urmas al veleitarului Valter Roman, cel care a intrat in Romania "calare" pe tancurile rusesti, Petrica s-a considerat totusi mereu un dizident. Din propriile povestiri, in cumplitii ani ’80, pentru a rezista crizei, traia, ca toti romanii sarmani, din vinat si concedii in strainatate. Revolutia l-a facut mare, ajutindu-ne sa descoperim astfel cit era de mic. Dar mostenirea simbolica pe care ne-a lasat-o e mai vie ca oricind. Uitati-va in jur.

Ne bucuram ca dinastia Roman continua, si pe linie barbateasca, prin Petrus cel Mic (evident, singurul personaj inocent din aceasta poveste cu comunisti), in acorduri de muzica buna. "Petrus, Petrus, ce mai faci? Ce sa fac, m-am suparat!…". O sa-i treaca supararea cind, "calare" pe un bolid de lux, va goni nebuneste pe autostrazile patriei.