"Vocile" lui Vasile

In politica, in ciuda opiniei comune, sinceritatea poate fi o reteta a succesului. Faptul ca, in general, nu sintem de acord cu o asemenea afirmatie e pentru ca dam termenului "sinceritate" o semnificatie morala. Nu e cazul, cel putin in ceea ce priveste politica. Daca sinceritate inseamna a fi conform adevarului, in politica, mai exact in politica democratica, acest lucru inseamna a fi conform opiniei majoritatii. Dar opinia majoritatii nu e niciodata aceeasi. Ea nu are nici macar aparenta unei logici. E volatila si incoerenta la extrem. E adevarata, dar e ilogica. De aceea, a fi sincer, adica a incerca in permanenta sa te exprimi in termenii sau in tonul opiniei majoritatii, inseamna a te sustrage la extrem intelegerii si analizei rationale. Inseamna, in fapt, a nu te lasa descifrat de altii, de adversari in primul rind, dar, ca o conditie esentiala a succesului, inseamna a te face acceptat intotdeauna de o majoritate. Niciodata aceeasi, dar totusi o majoritate. Iata de ce fara a fi o virtute, in politica, sinceritatea nu e nici un viciu, desi deseori e asimilata demagogiei sau populismului.
Nimeni nu pare a exersa mai bine la ora actuala o asemenea exigenta, a sinceritatii, decit Radu Vasile. Radu Vasile nu pare sa minta sau sa se minta niciodata. El spune intotdeauna ce gindeste. Radu Vasile insa nu gindeste propriu-zis. El doar emite ceea ce-i susura in urechi vocea unei majoritati. El poate gresi, poate "auzi" prost ceea ce ar urma sa emita, dar nu minte. Cu vreo luna in urma, "a auzit" ca PDSR ar urma sa cistige viitoarele alegeri. Sincer cu opinia majoritatii, a declarat ca PNT-CD sau CDR ar trebui sa se gindeasca la o alianta post-electorala cu acest partid. Toata lumea buna a actualei puteri a sarit in sus, acuzindu-l de toate tradarile posibile. La o asemenea reactie, Radu Vasile a ramas perplex. "Cu ce-oi fi gresit, Doamne iarta-ma? – s-o fi intrebind Radu Vasile -, doar am spus un lucru cit se poate de cinstit. Daca PDSR cistiga alegerile, inseamna ca majoritatea e de partea acestui partid. Si-atunci de ce n-am fi si noi, cei din PNT-CD sau CDR, de aceeasi parte cu majoritatea? E de bun simt."
Pus, totusi, sa dea explicatii, incoltit din toate partile, Radu Vasile "a auzit" din nou vocea unei majoritati, de data aceasta parca alta. O majoritate pe care altii, colegii de partid sau presa, i-o pot intoarce la un moment dat impotriva. A explicat ca n-a facut decit o analiza politica si ca PDSR nu e PDSR, ci ceva care ar semana pe undeva cu acesta, ceva de genul unui formatiuni de centru stinga. A fost din nou sincer, atita timp cit, spune el, ceva de centru stinga, c-o fi PDSR sau nu, e ceea ce cere la ora actuala majoritatea populatiei. Era pe vremea cind sondajele de opinie dadeau ca sigura victoria PDSR in alegerile viitoare. Intre Radu Vasile si opinia majoritatii nu exista nici o bariera artificiala, de genul ideologiilor, doctrinelor sau intereselor de partid. Acestea, produse artificiale ale ratiunii, nu fac decit sa bruieze mesajul inefabil produs in permanenta de catre o majoritate populara.
Cu vreo trei zile in urma, Radu Vasile a mai auzit odata vocea majoritatii. Evident, alta decit primele doua. De data aceasta, "majoritatea" i-a spus ca, la urma urmei, nu-i neaparat hotarita sa voteze la anul cu PDSR. Daca PDSR n-ar avea aliati, daca ar ramine cumva izolat, ea, "majoritatea", s-ar multumi si cu altii. A simtit Radu Vasile o unda de indoiala, de incertitudine, chiar de usoara infrigurare in vocea majoritatii. I-a preluat mesajul si l-a emis. L-a emis in eter, duminica seara, pe postul de radio BBC. "Le ofer eu solutia, ca actuala coalitie guvernamentala sa incheie un aranjament preelectoral prin care sa se oblige sa nu faca nici un fel de alianta cu PDSR. Chiar daca PDSR cistiga alegerile, ramine in opozitie, pentru ca nimeni nu se va alia cu el si am rezolvat marea dilema a tuturor celor care m-au atacat".
Si l-au atacat din nou. De data aceasta insa l-a atacat aproape toata lumea. Pe buna dreptate. Ceea ce spune acum Radu Vasile nu mai poate fi inteles de nimeni. Ce legatura logica poate exista intre optiunea lui Radu Vasile de acum o luna de zile pentru o alianta post-electorala cu PDSR si "oferta" lansata zilele trecute partidelor din coalitia guvernamentala, de a se angaja la izolarea politica a aceluiasi PDSR pentru a bara drumul acestui partid spre putere in urma viitoarelor alegeri? Evident, nu exista nici o legatura. Totul se reduce la o simpla intimplare petrecuta in mintea personajului Radu Vasile. S-a intimplat ca, lui Radu Vasile, "vocea" majoritatii i-a mai susurat ceva ce trebuia neaparat transmis. Radu Vasile poate spune orice, in orice moment. Ceea ce noua ni se poate parea o enormitate sau o idee geniala, pentru Radu Vasile e doar expresia unei sinceritati debordante. El spune doar ceea ce-i suna in urechi ca fiind pe placul unei majoritati. A incerca sa-l intelegi e un efort inutil. Radu Vasile e doar ecoul pe care-l produce vocea ragusita a unei majoritati buimacite. (Pavel LUCESCU)
Tarul Eltin si nesperatul sau aliat
Obisnuita cu o politica a fortei brute care isi dovedeste din ce in ce mai des inadecvarea, necrutatoare in fata oricaror aspiratii de autoafirmare ale entitatilor nationale care compun imperiul sau, Rusia este acum confruntata cu o provocare careia fortele ruse, instruite pentru a purta un cu totul alt gen de lupta, nu ii pot face fata.
In timp ce Mig-urile rusesti bombardeaza Cecenia iar miscarea care lupta pentru un stat islamic in Caucazul de nord tine in loc fortele federale, de zece ori mai numeroase, mina lunga a islamistilor a ajuns chiar pina sub zidurile Kremlinului, transformind Moscova intr-un oras unde terorismul si violenta se afla la ele acasa. Moscovitii privesc cu teroare cum blocuri intregi se prabusesc ingropind sub darimaturi zeci de suflete iar tone de explozibil sint gasite prin casele din capitala rusa.
Valul de atentate care a cuprins Rusia are o cauza cunoscuta de toata lumea: razbunarea rebelilor islamisti hotariti sa porneasca jihadul, razboiul sfint al musulmanilor, pentru care principiul "ochi pentru ochi" nu este doar o sintagma, ci este luat, de cele mai multe ori, in sensul propriu. "Moscova poarta un razboi terorist impotriva musulmanilor din Daghestan si Cecenia. Bombardamentele rusesti nu vor ramine fara raspuns", declara, pe 6 septembrie, seful rebelilor islamisti, fostul premier cecen Samil Basaev, o mai veche tinta a Moscovei, dat fiind rolul sau in raidul de la Budionnovsk, in sudul Rusiei, in cursul caruia 1.000 de persoane au fost luate ostatice.
Dar pe cit este de mare deruta militarilor rusi, pusi in fata unei strategii care le rastoarna metodele invatate la scoala sovietica, pe atit de mare este interesul pe care Moscova il are in regiunea caucaziana. Si asta pentru ca aurul negru al Caspicii, o uriasa punga petrolifera, constituie o miza extrem de mare pentru o economie a carei coloana vertebrala este inca alcatuita din exporturile traditionale: petrolul si gazele naturale.
Insa Caucazul este un butoi cu pulbere, o stare conflictuala domnind in acele zone in care rolul dominant il are acum Groznii, granitele Rusiei fiind din ce in ce mai fragile. Kremlinul plateste abia acum pentru politica sa de expansiune din trecut, in momentul in care nici in interior lucrurile nu stau mai bine.
Grupurile noii oligarhii se lupta pentru putere, legea fiind pentru ele cu mult mai putin importanta decit satisfacerea propriilor interese. Un sistem pe care fostul premier Serghei Stepasin l-a numit sugestiv "o democratie non-liberala de tip rusesc".
In acest context, o ipoteza foarte interesanta are din ce mai multi adepti printre cunoscatorii vietii politice rusesti. Aceasta criza se potriveste ca o manusa situatiei catastrofale prin care trece atit de controversatul "tar" Boris Eltin, care ar putea gasi astfel pretextul pentru a decreta starea de urgenta, a suspenda alegerile si a nu renunta la putere. O ipoteza impartasita si de un personaj care il cunoaste foarte bine pe Eltin: viforosul general Lebed care, in trecuta campanie electorala, si-a dat voturile autoritarului presedinte rus, pentru a-i asigura acestuia realegerea. "Daca ii ramine o farima de creier, Boris Nikolaevici nu va renunta niciodata la putere, pentru ca este bolnav de putere si nu poate trai fara ea", spune acum Alexandr Lebed. Si cum razboiul ar fi un pretext de aminare a alegerilor, Eltin poate fi foarte interesat de a mentine in nordul Caucazului o situatie care este descrisa de presa rusa astfel: nici pace, nici razboi. O incercare disperata pentru ca modelul autoritarist sa nu paraseasca niciodata Rusia si pentru ca o arhitectura a puterii care implica schimbari frecvente ale guvernelor, constrinse astfel sa functioneze in conditiile unor severe limitari politice, sa se osifice definitiv la Kremlin. (Ionel AFRASINEI)