Sfidarea

Peste citeva zile se va implini un an de cind romanii au decis prin referendum reducerea Parlamentului la o singura camera. Aproximativ trei sferturi dintre cei care au votat anul trecut pe 22 noiembrie s-au exprimat in favoarea reorganizarii Legislativului cu o singura camera, insumind cel mult 300 de alesi. Un numar absolut suficient de parlamentari, daca ar fi sa ne luam dupa prezenta medie inregistrata pina acum la sedinte.

Nicaieri in lume schimbarea legii fundamentale nu se face peste noapte. La noi, regula asta e putin diferita: aproape nimic nu s-a intimplat dupa validarea referendumului privind schimbarea legii fundamentale. "Aproape", fiindca in aprilie Guvernul a prezentat un proiect de lege pentru modificarea Constitutiei (care prevede, printre altele, ca Parlamentul va avea o singura camera care se va numi Camera Reprezentantilor, cu 300 de alesi, ca premierul desemnat de presedinte are la dispozitie 10 zile pentru alcatuirea cabinetului si ca presedintele poate fi suspendat cu votul majoritatii parlamentarilor, insa doar cu avizul Curtii Constitutionale). De atunci, din aprilie, liniste.

Parerile sint, evident, impartite si probabil ca, daca un proiect de acest fel va ajunge in Parlament, ar avea putine sanse sa fie adoptat. De exemplu, UDMR, mica formatiune de care au depins multe dintre guvernele Romaniei, se opune reorganizarii Legislativului. Apoi, sint atitia parlamentari care se tem ca, fara mandat, n-ar mai avea succes in afaceri – sub pretextul slujirii patriei si poporului, bineinteles -, iar, nu in cele din urma, un loc in Parlament necesita o investitie relativ dificil de recuperat. Asadar, ramine fara raspuns intrebarea: cum isi va putea aproba Parlamentul propria ciuntire de cadre?

Si totusi, in ultima vreme, senatorii au facut eforturi vadite (si au avut mai multe reusite decit camarazii lor deputati) sa demonstreze ca a lor camera parlamentara devine pe zi ce trece tot mai inutila. Zeci de proiecte legislative au trecut ca prin brinza prin Senat, fiind adoptate prin asa-numita procedura tacita, instituita cindva si reglementata cu una dintre cele mai bune intentii – si anume mobilizarea lenesilor. Prin procedura amintita se considera aprobate in decurs de citeva zeci de zile (uzual 60, in functie de complexitatea proiectului), fara dezbateri, initiativele legislative depuse si trecute prin comisiile de specialitate. Numai in 2010, proiectul legii pensiilor a trecut in acest mod de Senat, la fel si proiectul impartirii tarii in 5 macroregiuni si 16 regiuni de dezvoltare prin care UDMR (initiatorul) isi croise zona Harghita-Covasna-Mures, proiectul legii falimentului persoanelor fizice si, chiar zilele trecute, proiectul care propune legiferarea practicilor oculte – cunoscut mai degraba ca legea impozitarii vrajitoarelor.

Revoltator este ca atita "performanta" ne va costa mai scump. Pe fondul starii de lene si chiul, chiar deunazi, senatorii si-au votat cu majoritate zdrobitoare (86 la 2) un buget cu 30 la suta mai mare pentru anul viitor, in ciuda constringerilor economice care au afectat sute de mii de romani. Alesii si-au motivat lacomia prin majorarile salariale in medie cu 14 la suta, dar si prin necesitatea schimbarii parcului auto, prea tare hirbuit in prea scurt timp. Mai tinem mult vechea Constitutie?!