Sondajul evidentelor

Sondajul realizat de Metro Media in judetul Iasi pare sa confirme ca Moldova este unul dintre fiefurile PDSR. Totusi, nu atit rezultatele inregistrate de PDSR sint de mentionat cit faptul ca partidele din coalitie au cote sensibil mai mici decit cele inregistrate in tara. Comandat special de catre PDSR pentru alegerile locale, sondajul a fost dat publicitatii numai partial si, probabil, numai in masura in care datele acestuia convin PDSR. Datele efective pentru care fusese comandat – popularitatea de care se bucura candidatii la Primarie – au fost trecute sub tacere. De pilda, Simirad nici macar nu este mentionat in postura de candidat la Primarie, ci doar in aceea, improprie, de candidat la Presedintie. Pe de alta parte, PDSR nici nu a dat apa la moara posibilitatii unui tur doi pentru alegerile pentru Primarie, asa cum au incercat celelalte partide sa acrediteze cu sondajele facute de ele.
Dupa parerea iesenilor, PNTCD este de departe partidul in contul caruia s-au adunat toate costurile guvernarii, astfel incit, cu intentia de vot relevata de acest sondaj, PNTCD abia ar intra in Parlament. Taranistii au capitalizat mai ales multa neincredere, peste 40%, fata de partenerii de coalitie PNL si PD, care au in jur de numai 1%. Aceast fapt are urmari in privinta raportului de forte din Conventie.
Putem spune ca liberalii au cistigat la Iasi suprematia in cadrul CDR, revenindu-le in mod clar rolul de prim actor. Dar bucuria unei suprematii in CDR isi pierde orice temei in fata popularitatii restrinse, Conventia (10%) fiind devansata clar de catre ApR (16%).
Deloc surprinzatoare este pozitia pe care o ocupa Partidul Moldovenilor. Cu o cota insignifianta de numai 1% si o incredere cam la acelasi nivel, PM este privit cu neincredere de sapte ori mai multi ieseni. Mitul moldovenilor frustrati, privind cu repros spre capitala zgircita si autosuficienta, nu pare a avea deloc aderenti. Iesenii par mai degraba iritati de o astfel de abordare sau nu vor sa crediteze deloc oamenii politici care si-au facut partid plecind de la o asemenea frustrare. O perceptie asemanatoare, cu o discrepanta evidenta intre cei care au sau nu incredere intr-un partid, o mai intilnim doar in cazul PRM. Acesta, desi ar fi votat de circa 6% din ieseni, se bucura de increderea a numai 5% dintre ei, iar aproape 14% au cea mai mica incredere in acest partid.
O situatie atipica are PDSR. Peste 40% din ieseni ar vota PDSR, dar numai putin peste 30% au incredere in acest partid. Ce sa intelegem de aici si ce fel de electorat este cuprins in cele zece procente din diferenta? Cel mai probabil, cei in cauza reprezinta nemultumitii fata de actuala putere, dar care nu sint lamuriti daca PDSR i-ar reprezenta mai bine sau nu. In mod sigur insa, acesta nu este un electorat captiv si se poate reorienta spre o alta forta politica intr-un moment prielnic. Desi nu avem datele referitoare la intentiiile de vot pentru consiliul local si cel judetean, putem deduce ca PDSR va constitui, daca tendintele se mentin, cele mai puternice grupuri. Deputatul Traian Dobre, la momentul sondajului inca nenominalizat pentru candidatura la Primarie, este cunoscut totusi de numai 20% dintre ieseni, avind mult teren de recuperat in confruntarea cu Simirad.
In fapt, desi sintem aproape la sfirsitul unui mandat, majoritatea parlamentarilor inca sint necunoscuti pentru ieseni. Cazul deputatului Traian Dobre este unul obisnuit. Dintre toti cei 17 parlamentari, numai doi-trei par sa fie cunoscuti de catre mai mult de jumatate dintre ieseni, despre 12 dintre ei un sfert dintre alegatori nestiind mare lucru. Ca sa nu mai vorbim despre adevaratele recorduri inregistrate de parlamentarii anonimi, ca Ioan Avarvarei (PDSR), Constantin Aferaritei (PNTCD) sau Constantin Cotruz (PDSR). Aceasta situatie readuce in discutie, daca mai era cazul, hibele sistemului electoral actual si necesitatea introducerii votului uninominal. Nu ne mai punem intrebarea cita notorietate au consilierii locali sau judeteni. Dar nu credem ca sondajele ne-ar putea ajuta sa afam prea multe. (Mihai CHIPER)