Succesul unui esec

Tandemurile autohtone, vacanta si, mai nou, catastrofa Concorde au facut ca cel mai important eveniment politic international al acestei perioade, negocierile israeliano-palestiniene de la Camp David incheiate, luni, cu un esec, sa fie aproape total ignorate in Romania. Mica localitate din apropiere Washingtonului a fost gazda, timp de peste doua saptamini, a unui eveniment usor de calificat drept istoric. S-a inregistrat un record si o premiera. Au fost cele mai lungi si mai dure negocieri din istoria conflictului arabo-israelian, in particular al celui israeliano-palestinian. Se spune ca Ehud Barak ar fi inregistrat un record in istoria premierilor israelieni, in materie de absenta neintrerupta din propria tara. Pentru prima oara s-a discutat oficial si la cel mai inalt nivel despre, insolubila pentru cei mai multi, chestiune a statutului orasului Ierusalim, unii vorbind, in context, despre o adevarata demitizare a subiectului. Cu ce rezultat?
Negocierile aveau ca obiectiv incheierea unui acord de pace global, menit sa inchida dosarul unui conflict vechi de peste 50 de ani. Principalele subiecte aflate in disputa: statutul Ierusalimului si soarta celor citeva sute de mii de refugiati palestinieni. Pentru partea palestiniana un acord asupra acestor doua subiecte ar fi deschis drumul proclamarii statului independent in conditii lipsite de echivoc. A fost un esec total, s-a spus imediat dupa incheierea negocierilor secrete de la Camp David. Practic, nu s-a atins nici macar stadiul redactarii unui proiect de acord, declara, dezamagit, unul dintre negociatorii palestinieni plasat de observatori in tabara moderatilor. In mod paradoxal, esecul de la Camp David a fost un succes, spun acum tot mai multi analisti si comentatori. Nicicind pozitiile celor doua parti n-au fost mai apropiate, recunosc, la citeva zile dupa "esec", reprezentantii acestora implicati in negocieri. Si par sa aiba dreptate.
Obiectiv, dosarul unui conflict de acest gen atit de vechi si cu implicatii majore in afacerile mondiale nu putea fi solutionat in acest moment. Ce s-a cistigat insa depaseste asteptarile reale, nu si cele declarate, ale tuturor. Statutul Ierusalimului, in fapt cheia intregii afaceri, a incetat, odata cu aceste negocieri, sa mai constituie un subiect tabu in discutiile oficiale dintre cele doua tabere. Zvonul, confirmat mai apoi, conform caruia premierul israelian ar fi acceptat, la propunerea americana, cedarea, chiar daca partiala, catre palestinieni a suveranitatii Israelului asupra partii de est a Ierusalimului, a constituit un adevarat soc pentru concetatenii lui Barak. Mitul indivizibilitatii si unitatii Ierusalimului a fost pus sub semnul intrebarii de catre chiar premierul tarii. Evident, reactiile dure ale radicalilor de dreapta n-au intirziat sa apara. "Oricine ridica mina impotriva Tarii lui Israel si a Ierusalimului, numele lui va fi in rusine si disgratie pentru toate generatiile viitoare pentru aceasta lovitura data religiei iudaice" ii scriau lui Barak, in acele zile, doi fosti rabini sefi ai Israelului. Un sondaj de opinie realizat in zilele respective arata ca majoritatea israelienilor sint impotriva unei asemenea concesii. Ceea ce pentru ei reprezinta o cedare de neimaginat, pentru palestinieni inseamna mult prea putin. Ei vor Ierusalimul, sau cel putin partea de est a Orasului Sfint, drept capitala a viitorului stat palestinian. Pentru israelieni, Ierusalimul este simbolul identitatii nationale. Pentru palestinieni, ca si pentru alte natiuni arabe, Ierusalimul este de asemenea un oras sfint. Orasul unde se afla si locul, al treilea ca importanta religioasa pentru Islam, din care, se spune, ca insusi profetul Mahomed s-ar fi inaltat la ceruri. "Cind subiectul este Ierusalim, pragmatismul e inlocuit de anxietate iar interesele rationale de sloganuri. Este ca si cum niste «forte invizibile» ar fi decis ca Ierusalimul trebuie sa ramina un oras care desfide orice tip de solutie", scria recent un cotidian israelian. Cu o singura corectie. La Camp David, Ehud Barak si Yaser Arafat au discutat despre o solutie si s-a vazut ca nici o "forta invizibila" nu i-a impiedicat s-o faca. "Fortele" care mai impiedica adoptarea unei solutii nu sint cu nimic mai putin "vizibile" decit cele care imping in directia opusa. Echilibrul e asigurat de o dinamica pozitiva. Israelienii si palestinienii au monede de schimb. Prosperitate contra securitate. La nivelul populatiilor celor doua natiuni schimbul se realizeaza deja. Tot mai multi dintre israelieni, victime ale conflictelor aproape zilnice dintre cele doua populatii, tinjesc dupa linistea unei paci durabile, chiar daca tara lor trebuie sa plateasca un pret pentru aceasta. De cealalta parte, tot mai multi dintre palestinieni aflati sub suveranitate israeliana in Ierusalimul de Est ajung sa spuna acum ca "iadul lui Israel e mai bun decit raiul lui Arafat", cum se exprima, recent, un pensionar palestinian locuitor al Ierusalimului. Intr-o ancheta realizata zilele trecute, o buna majoritate dintre palestinienii din Iersualimul de Est au declarat ca ar prefera sa ramina sub suveranitatea Israelului decit sa riste incertitudinile economice si politice ale unui stat palestinian, in formare, sub Arafat. "Israel inseamna salarii mai bune, mai multe locuri de munca si mai multa siguranta. In Palestina nu exista decit coruptie, haos si moarte", afirma un student palestinian din Ierusalim.
La Camp David s-a spart gheata. Nu mai ramine decit ca o majoritate suficienta din populatiile celor doua natiuni, conduse de lideri rationali, sa se obisnuiasca cu ideea, deja asumata oficial, ca nici un mit nu poate rezista ratiunii binelui. In aceasta posibilitate, deschisa la Camp David, sta succesul unui summit esuat.
(Pavel LUCESCU)