Un ragaz de un an

Primele examene oficiale ale noului selectioner Razvan Lucescu au fost sustinute si au lasat un gust amar. Nu este neaparat vorba de efectul gustativ al limbilor etern ascutite din fotbalul romanesc, ci in special de impactul asupra suporterilor din ce in ce mai putini ai nationalei Romaniei, ori asupra persoanelor competente in domeniu, afectate de starea din ce in ce mai precara a echipei care alta data tinea steagul sus al fotbalului romanesc in lume. Nu are nici un sens sa citam becalisme, oltenisme, shakirisme sau banatenisme, de cei care au criticat cu ascutime rau-voitoare prestatia echipei in meciul de la Paris, ne-am ocupat in comentariul de simbata trecuta. Rezultatul categoric nesatisfacator realizat miercuri in fata unei echipe de debutanti in ale barbieritului nu schimba prea mult datele problemele si nu da nici o cescuta de apa morilor hodorogite. Pentru ca dintre toti cei care au fost criticati pentru perspectiva de a ajunge in coada tragerilor viitoare la sorti, cel mai putin vinovat este selectionerul. In fond, bilantul lui Razvan nu este nici pozitiv, nici negativ. O remiza excelenta cu "cocosul galic", o alta deplorabila cu pajii vienezi, totul se cumuleaza la un "minus unu" in adevarul selectionerului, asta daca nu mai tinem cont si de victoria de la Kaunas, in fata unui adversar care n-avea cum sa ne surprinda mai mult de o data. Daca Romania va ajunge in cea de-a treia urna valorica in preliminariile EURO 2012, vina principala poate fi pusa, in cel mai rau caz, pe umerii vechiului selectioner, Victor Piturca, cel care a rasturnat tot carul cu oale adunate in campania precedenta. Infringerile pe teren propriu cu Lituania si Serbia, si cea de la Klagenfurt nu au nici, in clin, nici in mineca, cu selectionerul Razvan Lucescu. Poate ca spectrul acestor insuccese a planat si asupra evolutiei tricolorilor din meciul cu Austria, pentru ca atunci cind nu prea ai pentru ce lupta, oricit de multa este bunavointa, concentrarea n-are cum sa fie optima.

Referindu-ne strict la plusurile si minusurile lui Razvan Lucescu, se constata un paradox: desi s-a declarat un adept al jocului ofensiv, iar asezarea jucatorilor in teren certifica aceste declaratii, nationala lui Razvan a inscris, pina acum exact cite un gol de meci. Cam putin pentru o echipa gindita in modulul 4-2-4 si parca pe vremea ermeticului Piturca se inscria mai mult. Acest paradox se poate explica prin ineficienta constructiei, iar constructia defectuoasa duce cu gindul la lipsa de omogenitate, cu bataie directa spre linia de mijloc. Acolo unde Mara de la Cluj, Ghioane de la Kiev, Apostol de la Urziceni si Max Nicu de la Berlin (cu inlocuitorii lor Codrea si Cristea), au jucat de prea putine ori impreuna. Atunci, se impune, oare, sa renuntam la aceasta idee tactica si sa revenim la mereu incercatele solutii cu Banel, Florentin Petre si Cocis? O alta idee vehiculata pina la saturatie este cea legata de rolul lui, Adrian Mutu in echipa. Atitea monezi s-a batut pe aceasta "muto-dependenta" incit jocul tricolorilor a sfirsit prin a o transforma in realitate.

In conditiile in care s-au jucat doar patru meciuri (doua amicale si doua oficiale, fara ca Razvan Lucescu sa fi baut din cupa infringerii), in conditiile in care pina la examenele cu adevarat importante mai este un an plin de zile, credem ca drumul pe care s-a pornit trebuie continuat. Omogenitatea unei noi echipe nationale – cu Mutu, sau fara – se cistiga in timp, dupa numeroase stagii de pregatire si, mai ales, dupa un sir cit mai consistent de meciuri. A-i cere lui Razvan Lucescu luna de pe cer dupa citeva luni in functie este o nebunie, daca facem abstractie de interesele unora sau ale altora. Cind vom vedea cum arata nationala anului 2010, in primele meciuri din preliminariile EURO 2012, vom vedea daca Razvan este bun sau rau in aceasta functie. Pina atunci, mingea este in terenul selectionerului si el trebuie lasat sa faca ce stie cu ea!