Unde este sportul pur si simplu?

Pe 7 noiembrie 1967, "Sportul Popular", singurul ziar de specialitate din Romania, se transforma in "Sportul" pur si simplu, o publicatie care soca inca de la achizitia sa de la chiosc, fiindca era primul ziar in format mare din Romania. Fata de ce era, pina atunci, varianta "populara" a ziarului, "Sportul" condus de Emanuel Valeriu era plin de relatari in amanunt despre toate evenimentele de profil care aveau loc in tara si in strainatate. Dincolo de formatul inedit in care erau casetate partidele din "Divizia A" de fotbal, aflai din "Sportul" tot ceea ce merita aflat din etapele de volei, baschet, handbal, rugby, tot ceea ce se intimpla in lume in toate sporturile, plus comentarii pertinente asupra evenimentelor cu impact in sportul mondial. "Sportul" trimitea reporteri la toate competitiile majore din strainatate, chiar daca nu intotdeauna participau acolo si sportivi romani cu sanse la medalii. In numarul de simbata, aparea un "Panoramic sportiv intern" si unul extern (realizat de regretatul Radu Voia), in care cititorii erau avizati asupra evenimentelor ce meritau urmarite pe parcursul saptaminii urmatoare, iar penultima pagina, intitulata "Magazin sportiv", cuprindea seriale incitante despre viata si cariera unor monstri sacri ai sportului autohton si mondial, de la Iuliu Baratky (vedeta blonda a fotbalului antebelic) pina la legendarul cicilist italian Fausto Coppi. In afara de "Sportul", mai era si o revista bilunara, "Sport", cu reportaje incitante si fotografii inedite. Fireste, acum 42 de ani nu era tehnica de acum, nu existau pagini "full-colour" ca astazi, dar publicatiile sportive se vindeau ca piinea calda. La singurul post de televiziune din tara se vedeau transmisii in direct de la competitiile interne si internationale, nu numai din fotbal, majoritatea luate la "barter" (termenul nu exista pe atunci) cu televiziunile din tarile vecine.

Asta pina pe la inceputul anilor 1980, cind austeritatea derivata din megalomania clanului conducator se rasfringea si asupra reflectarii mediatice a sportului. Atunci cind "sportul pur si simplu" se restringea pe ultima pagina a unicului ziar sportiv, tiparit in format mic, cu caractere minuscule, fiindca pagina I era ocupata cu vizitele de lucru ale "tovarasului", iar celelalte cu mareata competitie "Daciada". Asta ca sa nu mai vorbim de televiziune, cu programul restrins la doua ore, in care "Marea Unire" dintre telejurnalul de seara si cel de noapte era, practic, realizata.

Acum, in anul de gratie 2009, avem de toate din punct de vedere logistic. Avem internet, avem filmulete, avem ziare colorate cu poze ochioase, avem forumuri interactive, avem posturi TV cu profil sportiv la concurenta, avem transmisii directe si talk show-uri. E drept, rezultatele de la baschet, handbal si volei trebuie sa le cauti cu lupta prin fundul ultimelor pagini (si asta daca mai exista spatiu) ale celor mai mari cotidiane de sport. Avem, bineinteles, si foarte mult fotbal (dorinta consumatorului!), insa, daca stam bine sa analizam, echipa aflata pe locul VI in clasamentul ultimului campionat are de trei ori mai mult spatiu decit celelalte echipe fruntase ale ligii la un loc. Evenimentele interne extra-fotbalistice capata interes doar prin prisma VIP-urilor care trec pe acolo si ajung in capul unei pagini doar daca se intimpla te miri ce scandal pe acolo. Sau daca vreo sportiva sau antrenoare epateaza cu vreo tinuta mai nu stiu cum. La rubricile sportive TV, din cinci stiri patru sint cu Gigi Becali, iar cea de-a cincea cu aventurile anteconjugale ale doamnei Ghionea. Sportul ca intrecere, "sportul pur si simplu" devine paria chiar si in spatiile de emisie sau tipografice destinate (culmea!) chiar sportului. Singurul element consolator este cel reprezentat de transmisiile directe, care au o pondere nevisata acum 40 de ani.

Vinovati de aceasta tabloidizare a sportului nu sint numai patronii mass-media, chiar daca amatorii de "sport pur si simplu" invadeaza forumurile cu reprosuri de acest gen. Studiile de rating arata ca tocmai asemenea informatii de culise, nu din sport, ci de pe linga sport, au audienta mai mare. Iar dovada este ca nu ziarele cu continut preponderent tabloidizant au dat faliment, ci tocmai cele care au avut ambitia sa se ocupe de "sport pur si simplu" (Sport Plus, Sport Total sint doua exemple care vin in minte). Ziarele si televiziunile sint societati comerciale bazate pe profit, or profitul (rating-ul) vine – din pacate – mai mult din asemenea gen de informatie. Or, pentru aceasta situatie, vina este in egala masura a producatorului si a consumatorului.