Ursul rus face curte dragonului chinezesc

Adversare de neimpacat pina nu demult, Rusia si China au initiat o apropiere fara precedent care, daca va fi aprofundata, ar putea rasturna actualele raporturi de forte de pe plan mondial si ar putea plasa Romania intre doi colosi: pe de o parte, alunecoasa Alianta Nord-Atlantica, iar pe de alta parte, o "monstruoasa coalitie" sino-rusa.
Atit ursul rus cit si dragonul chinezesc au insa suficiente temeiuri pentru a-si face ochi dulci, chiar daca ar fi sa ne ghidam numai dupa regula conform careia cel mai bun motiv de a face o alianta cu un adversar este existenta unui dusman comun. Acest dusman comun – Washingtonul – este insa doar unul dintre motivele reluarii relatiilor dintre Moscova si Beijing, altadata atit de tensionate.
Moscova este ingrijorata mai ales de extinderea NATO spre Est si, implicit, de pierderea influentei sale asupra fostilor sateliti sovietici, Kremlinul urmarind acum contracararea SUA, pe cale sa devina unica superputere mondiala. Marginalizarea la care a fost supusa Moscova in timpul conflictului din Kosovo a fost resimtita, probabil, ca o puternica frustrare de catre orgoliosii lideri rusi, obisnuiti mai degraba sa imparta bucatele decit sa ciuguleasca firimiturile de la masa celor puternici. De asemenea, instabilitatea din Caucaz si pericolul care se simte din ce in ce mai puternic din partea fundamentalistilor islamici determina Rusia sa doreasca o colaborare cu China pentru a avea o frontiera de sud sigura.
La rindul sau, China este nelinistita de alianta militara nipono-americana, pe care o vede ca pe o amenintare strategica importanta la adresa intentiilor sale expansioniste, fiind interesata de a adresa un mesaj care sa impuna cit mai mult respect adversarilor potentiali.
Principala temere a liderilor chinezi este legata de sistemul de aparare antiracheta pe care Washingtonul si Tokio il vor pune la punct, ceea ce ar modifica substantial echilibrul puterilor in regiune. Afectata de un val de nationalism, China urmareste acum insa si o demonstratie de forta menita a impresiona atit Taiwanul, cu pretentiile sale de independenta, cit si SUA, care este de asteptat ca nu vor sta deoparte in cazul unei eventuale agresiuni chineze asupra insulei din Marea Chinei de Sud. In plus, bombardarea ambasadei sale din Belgrad si publicarea raportului Cox privind spionajul nuclear chinez in Statele Unite nu au facut decit sa toarne gaz peste foc, intetind sentimentele anti-americane ale populatiei indoctrinate.
Pe de alta parte, Beijingul este confruntat si la frontiera de vest cu unele tulburari, uigurii, popor islamic, anuntindu-si intentiile separatiste.
Nu in ultimul rind, faptul ca Rusia si China au o frontiera comuna care se intinde pe 4.300 de kilometri este de natura sa le faca sa doreasca sa aiba relatii cit mai cordiale, mai ales in actualul context geo-strategic.
Aceasta alianta dintre cele doua puteri lasate oarecum deoparte de evolutia evenimentelor din ultimii ani constituie insa motive de ingrijorare pentru SUA si aliatii lor.
Si aceasta atit prin faptul ca jocurile strategice devin astfel extrem de complicate, dar si pentru ca amenintarea nucleara se profileaza din ce in ce mai pronuntat dinspre soare-rasare, o regiune cu multe necunoscute pentru Occident, care, sufocat de filosofia pragmatica dupa care se ghideaza, este incapabil sa-i inteleaga subtilitatile. In partea de est a hartilor lor, strategii vestici ar putea scrie, fara sa greseasca prea mult, sintagma care in antichitate desemna regiunile necalcate de picior de apusean: Hic sunt leones. (Ionel AFRASINEI)