Vina tinara a partidelor

In ultima vreme, organizatiile de tineret ale partidelor au cunoscut un neasteptat reviriment. Dupa ce a venit rindul fostei opozitii sa esueze la putere, dupa ce s-a vazut ca slaba rezerva de cadre a partidelor este o adevarata problema, dupa ce, in fine, s-a dovedit ca departamentele de analiza ale partidelor sint populate de persoane prost pregatite din punct de vedere teoretic, lipsite de simtul oportunitatii si de imaginatie strategica, a incepuut sa se vorbeasca din ce in ce mai mult de nevoia de primenire a clasei politice. In ultimele doua luni, adica exact in perioada in care publicatiile influente au instapinit ideea ca actuala clasa politica se afla in criza, partidele si-au revizuit politica fata de propriile organizatii de tineret. In aceste doua luni, toate partidele din coalitie, precum si cele din opozitie, au programat intrunirea organelor de conducere superioare ale OT-urilor. Tinerii taranisti s-au adunat simbata la Drobeta Turnu-Severin in Comitetul National al TUNTCD pentru a discuta prestatia lui Radu Vasile, dar si probleme interne ale partidului. In aceeasi simbata, tinerii Alternativei Romaniei au convocat primul congres al lor, ocazie cu care a fost lansat un "Manifest al schimbarii radicale". Nu demult, si organizatia de tineret a PD a convocat Conventia Nationala, in timpul careia a fost ales un nou lider. PNL urmeaza sa discute la sfirsitul acestei saptamini, tot in OT, felul in care isi va coordona activitatea in urmatorii doi ani. Organizatia de tineret a ApR a prins, de asemenea, glas, militind pentru innoirea clasei politice. Chiar si cele mai inerte partide – PDSR si PRM apar tot mai des la conferinte de presa cu reprezentantii tinerimii din partid.
Reconsiderarea atitudinii fata de organizatiile de tineret nu face decit sa le sublinieze precaritatea. Pentru ca OT-urile sint deocamdata caracterizate de debilitate. Umbre ale structurilor seniorilor, induioseaza prin lipsa de putere si prin inutilitate. Privite cu ingaduinta ironica, OT-urile sint vazute cel mult ca rezerva de cadre pentru partid si nu ca structuri care pot influenta decizia seniorilor. Din acest motiv sint populate de o armata de neaveniti. Tinarul inteligent si dinamic, degajat si lipsit de complexe, priceput in doctrine politice dar si in ale organizarii este inca o prezenta rara in politica. Conducerile OT-urilor sint dominate de tipuri exotice, putin compatibile cu politica profesionista. Oriunde se intilneste, de pilda, fantele spilcuit. Acesta este usor primit in organizatie pentru ca are ceva din politicianul rasat si pentru ca se banuie ca virtutile lui simandicoase pot servi campaniilor de racolare de membri. Pentru acest filfizon descurcaret si cu lipici la fete, politica este o oportunitate hedonista. El porneste de la convingerea ca actul politic este si o problema de hormoni. Este instabil – cind arogant, cind descurajant de amabil. Amator de sobrietate, spune orice stupizenie tantos si cu grimasa. El il dispretuieste pe tocilarul nevricos, un alt personaj des intilnit in OT-uri. Slabanog, cu mustacioara abia mijind, stingaci, se bucura de simpatie tocmai pentru ca este marginal. Pentru el, partidul poate fi gasca de care nu s-a bucurat in copilarie – ideea de organizatie ii da oarece siguranta. Este ingrijorator de convins, incearca sa-si transforme concluziile definitive in politici. Firav ca o planta de sera, se uraste pentru ca nu este matur si pentru ca unica sa experienta este livresca. Intre aceste doua tipuri, sta grasutul voluntar. Impaciuitor, spiritual, el impresioneaza prin generozitate. Onest, avintat, usor patetic, pacatuieste prin faptul ca ia lucrurile prea in serios. In conducerea OT-urilor, la fel de des se intilneste purtatorul de tava, speculantul sau visatorul, fetita frivola sau gospodina, politehnistul ignorant si cu initiativa sau umanistul prapastios si inert, rockerul, activista sau proletarul.
Problema nu este a tinerilor, ci a partidelor. Cita vreme seniorii vor mentine calapodul de reusita in partid in conformitate cu imaginea lor narcisica, in OT-uri se vor exprima doar neaveniti. Cita vreme mecanismele decizionale din formatiunile politice vor exila opinia tinerilor in zona utopiilor splendide si inutile, partidele vor fi la fel de sclerozate si neperformante. In fine, cita vreme "tinara generatie" este obiect de metafora si demagogie, si nu tinta politica, in viata publica ne vor enerva personaje obosite, dezabuzate si iresponsabile. (Adrian CIOFLANCA)