Aceeasi echipa, un ziar mai bun

28 mai 2002. Echipa redactionala a "Monitorului de Bacau" a demisionat in bloc. Cititorul nu putea fi tradat. Lasam in urma o munca de aproape sapte ani. Mult suflet si sperante naruite. Visul parea spulberat. Pentru o clipa, doar. Pentru ca oamenii care au facut "Monitorul de Bacau" si-au regasit calea. "Ziarul de Bacau". Un inceput pe care cititorii nostri il merita.
Intre aceste doua momente au fost 1.870 de editii "Monitorul de Bacau". 1.870 de zile de zbucium, de alergatura. 1.870 de zile cu esecuri si succese. Drumul a fost spinos. Putini au crezut in sansa "Monitorului de Bacau". In ciuda presiunilor de tot felul, ziarul a crescut frumos. Cu un singur ajutor. Al cititorilor. Al oamenilor care au inteles ca ratiunea existentei noastre sint ei, cei care cauta adevarul. Si nu i-am dezamagit. Am incercat mereu sa fim obiectivi, sa oferim informatii de actualitate, corecte si nepartinitoare.
Echipa redactionala s-a primenit mereu. Unii au plecat la alte publicatii sau in alte domenii. Mereu usa noastra a fost deschisa tinerilor talentati, care au avut ceva de spus. Pentru ca "Monitorul" a fost, inainte de orice, o scoala, unde ziaristii au invatat cea mai importanta lectie: obiectivitatea si respectul fata de cititor. "Monitorul" a insemnat, insa, si altceva: o stare de spirit, care ne-a unit pe toti, in incercarea noastra de a incerca sa schimbam in bine fata lumii. Credinta in adevarul spus fara demagogie sau falsa superioritate, in valorile umane si in valorile democratiei a fost liantul care a facut ca "Monitorul" sa fie mereu o echipa. Cine ni s-a alaturat a fost animat de increderea ca libertatea nu este doar un concept bun de dezbatut in conclavuri filosofice, ci poate fi transformata in realitate.
Entuziasmul de inceput a fost intretinut in noi, ani de zile, de cititori, cei pentru care am inteles sa punem la bataie curajul, imaginatia, taria de a merge pina in miezul lucrurilor. Niciodata nu am simtit ca facem un efort deosebit cind am pierdut ore intregi pe la usa vreunui demnitar, pentru a afla un raspuns la o intrebare spinoasa. Toata stiinta, nervii si timpul nostru le-au fost dedicate celor care si-au inceput ziua cu "Monitorul de Bacau".
Din pacate, lucrurile au inceput sa se schimbe in momentul in care patron al ziarului "Monitorul de Bacau" a devenit un obscur om de afaceri din Vaslui, Mihai Iacob. A fost cel care a incercat sa foloseasca ziarul si pe noi, ziaristii, pentru interesele pe care le-a avut sau le are in judetul Bacau. Prima demonstratie de forta a facut-o la scurt timp dupa ce a preluat publicatia, cind a ordonat sa fie dat afara cu litera "i" colegul nostru Florin Craciun, care indraznise sa redea in ziar o declaratie a unui medic din Bacau, care nu excludea ca s-ar putea casatori, intr-o zi, cu Mihaela Radulescu. Numai ca prietenul duducii cu nuri ademenitori s-a ofuscat la aflarea vestii si, pentru ca il cunostea pe Mihai Iacob, i-a cerut sa ia masuri. Deh, e mai usor sa faci curat in ograda altuia decit in ograda proprie! Dupa negocieri indelungate, Mihai Iacob a decis sa mai "moaie" sanctiunile: redactorul sef de la acea vreme, Liviu Avram, a fost suspendat pentru o perioada de o luna, iar redactorului Florin Craciun i-a fost interzis, pentru aceeasi perioada, dreptul la semnatura.
Acesta a fost inceputul. Au urmat, insa, lucruri mult mai grave. In vara anului trecut, Mihai Iacob ne-a "sugerat", printr-un telefon, sa facem un mic trafic de influenta pe la Garda Financiara, institutie care indraznise sa opreasca in apropierea Bacaului niste cisterne pline cu benzina, apartinind firmei Dramiral, a aceluiasi Mihai Iacob, si pentru care se pare ca actele nu erau tocmai in regula. Presat de patron, unul dintre colegii nostri a fost nevoit sa mearga in zona, pentru a vedea ce se intimpla cu cisternele.
Fata de o situatie atit de grava, sugestiile lui Mihai Iacob de a scrie favorabil despre Petre Roman (seful sau de partid la acea vreme) sau de a-l denigra pe Traian Basescu, aproape nici nu mai conteaza.
"Hopa Mitica" pe nervii ziaristilor
Amestecurile patronului Mihai Iacob, firave la inceput, s-au intetit pe masura ce interesele sale in zona au devenit tot mai pregnante. Ziaristii au fost pusi in situatii dintre cele mai aiuritoare: astazi ni se interzicea sa scriem despre o firma (sau, eventual, ni se "sugera" sa scriem de bine), pentru ca, peste citeva zile sau saptamini sa ni se comande anchete impotriva patronului societatii respective. Cel mai bun exemplu este firma RAFO. Pina in ianuarie 2002, Mihai Iacob a avut diferite interese la Rafinaria din Onesti, asa ca ne-a impus ca, o perioada, sa nu scriem nici un rind despre cel mai important obiectiv economic al judetului, pentru ca, ulterior, sa ne ceara ca orice text sa fie publicat doar dupa ce va fi avizat de el.
Se pare, insa, ca cei de la RAFO s-au lamurit rapid cine este Mihai Iacob si, dupa ce rafinaria l-a acuzat ca a creat un prejudiciu financiar, patronul "Monitorului" ne-a solicitat date despre persoane influente din judet, pentru a scrie el, la Bucuresti, anchete bune de publicat prin ziarele domniei sale. Evident, anchete la adresa celor care nu-i mai tolerau afacerile dubioase.
Un comportament care il caracterizeaza pe Mihai Iacob, care nu are nici un scrupul atunci cind impune publicarea unor texte in ziarele pe care le conduce. Este suficient sa citesti reteaua "Monitorul – Curentul" pentru a-ti da seama pe cine s-a mai suparat Mihai Iacob. Nu cu mult timp in urma, pe cind salariatii de la Sofert au iesit in strada, nemultumiti ca societatea se inchide, Mihai Iacob avea o singura preocupare: sa dam in patronul Ion Niculae. Nu ca l-ar fi impresionat in vreun fel soarta celor celor aproape 1.000 de oameni ramasi fara un loc de munca, ci pentru ca, pur si simplu, avea el de rezolvat o rafuiala personala cu patronul Interagro.
De o perioada, si locotenentii lui Mihai Iacob si-au facut un obicei din a impune ziarelor aflate in retea publicarea unor texte. Mirela Ciausoiu, cea care administreaza afacerea "Dramiral", trimite ori de cite ori are chef materiale semnate de mina ei si care poarta o trista pecete: " text obligatoriu " si, mai nou, pur si simplu, " COMANDA ".
De altfel, aceasta a fost o practica tot mai frecventa in ultimele luni, de a impune aparitia in editiile locale a unor texte care, de cele mai multe ori, au un singur scop: interesul personal al patronului Mihai Iacob.
Ceea ce nu a inteles niciodata Mihai Iacob a fost faptul ca nu doar banii sint importanti pentru un om. El a privit mereu ziaristii ca pe o armata de angajati care, daca iau o leafa, trebuie sa-i serveasca interesele. Constiinta? Adevar? Mihai Iacob nu crede in asa ceva. Nu poate sa priceapa ca exista oameni care au un ideal, care cred ca pot fi si altceva decit simpli slujbasi. Ca sufletul si credinta intr-o idee nu pot fi cumparate.
Nemultumirea noastra a ajuns la apogeu acum aproximativ zece zile, cind Mihai Iacob a decis sa-l dea afara pe colegul nostru Eduard Adam, care a comis culpa grava de a fi relatat in ziar doar ceea ce a vazut la un eveniment petrecut in Bacau si in care era implicat un inalt demnitar. Iacob a revenit dupa citeva ceasuri si a dispus ca redactorului sa-i fie aplicata o sanctiune de 10 % din salariu, iar redactorului sef adjunct Ovidiu Pauliuc, care a permis publicarea textului, acelasi 10 %. A fost picatura care a umplut paharul. Eduard Adam si-a dat demisia. Dupa citeva zile, gestul lui a fost urmat de alti 15 redactori. Echipa redactionala a "Monitorului de Bacau" si-a dat demisia in bloc. Pentru ca stim sigur ca valorile in care credem nu au murit.
"Ziarul de Bacau", o provocare pentru cititori si pentru autoritati
Sintem in fata unui nou inceput. "Ziarul de Bacau". O provocare in care credem. Pornim la drum cu acelasi entuziasm din 1995. Cu incredere ca putem face un ziar mai bun, in care obiectivitatea sa fie principala lege pe care ne-o impunem. Dorim sa facem un ziar de informatie, dar si de opinie, care sa gazduiasca parerile si problemele cititorilor nostri. Chiar daca pare un proiect ambitios, dorim sa ne implicam in viata comunitatii, acolo unde credem ca este nevoie de noi. Vrem sa demonstram ca ne pasa de cei din jurul nostru, ca problemele lor, mari sau mici, conteaza. Si promitem ca problemele dumneavoastra vor ajunge, prin intermediul nostru, la cei care au putere de decizie si care pot face ca oamenii sa nu mai sufere.
"Ziarul de Bacau" lanseaza o provocare si autoritatilor, celor care conduc institutii si pot schimba destine. Va invitam la o lupta cu indiferenta si nepasarea. La o batalie cu mentalitatile ruginite. Putem, impreuna, sa-i facem pe bacauani sa ajunga ziua in care vor simti ca parerea lor conteaza. Ii invitam pe toti, indiferent de culoarea politica, la un parteneriat care sa aiba un singur cistigator: cetateanul.
Lectia democratiei e adeseori aspra. E presarata cu indoieli si momente in care increderea in valori se transforma in praf. Redactorii "Ziarului de Bacau" au inteles acest lucru, in vremea cind "Monitorul de Bacau" incerca sa le ucida visul. Visul ca poate exista presa obiectiva, cu un singur patron: CITITORUL.
Plecam la drum pe o piata in care multi nu ne dau nici o sansa. Faptul ca in spatele nostru nu se ascund interese de partid deranjeaza. Unii incearca sa ne discrediteze, lansind tot felul de variante. Nici noi nu mai stim ai cui sintem, daca ar fi sa ne luam dupa zvonurile care bintuie prin tirg. Ba sintem ai lui Vintu, ba ai liberalilor, ba chiar au fost dintre cei care au spus ca sintem apropiati de partidul aflat la guvernare. Mihai Iacob a acreditat ideea ca banii pentru "Ziarul de Bacau" ar veni de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, un mai vechi partener de afaceri al lui Iacob. Nimic mai fals: nu sintem nici ai lui Vintu, nici ai liberalilor, nici ai PSD-ului. Greu de crezut, dar ziaristii au facut un ziar al lor, in care sa lupte pentru adevar si dreptate.
Un demers similar al colegilor nostri de la "Ziarul de Vrancea" s-a izbit de un zid ridicat de autoritatile locale PSD. Un adevarat razboi de gherila s-a iscat la Focsani, acolo unde presedintele Consiliului Judetean Vrancea vrea, nici mai mult nici mai putin, decit sa desfiinteze publicatia independenta. Precedentul Vrancea a demonstrat ca lucrurile o pot lua razna, cind abuzul este singura lege. Avem incredere ca autoritatile judetului Bacau au invatat lectia democratiei, ca, asa cum au declarat in mai multe rinduri, au inteles ca presa este un rau necesar care, daca este facuta corect, cu obiectivitate, are rolul de a trage semnale de alarma, de a intermedia un dialog autoritati – cetateni. Consideram ca aparitia "Ziarului de Bacau" este un test de maturitate politica si administrativa pentru primarul de Bacau, Dumitru Sechelariu. Dupa sase ani in care a condus municipiul, Dumitru Sechelariu ar trebui sa perceapa aparitia unui nou cotidian ca pe un ajutor dat administratiei locale. Pentru ca ziaristii, chiar atunci cind sint incomozi, pot stimula o decizie buna. Speram ca primarul Sechelariu sa nu ne dezamageasca cititorii.
"Ziarul de Bacau". Aceeasi echipa, mai multe sperante. Si un ziar mai bun. Un ziar facut de ziaristi, pentru dumneavoastra, bacauanii. Totul ne intereseaza, nimic nu ne este indiferent. Pentru ca avem credinta lucrului bine facut. (Nicoleta BICHESCU)