Campionul sfintirilor

joi, 09 noiembrie 2000, 00:00
3 MIN
 Campionul sfintirilor

La cite sfintiri de biserici ati fost? Aproape sigur, pe Vasile Chilat, simplu enorias, mecanic fochist si laborant la spitalul buhusean, nu-l intreceti. El a participat la 69 de sfintiri de biserici, manastiri si catedrale. Chiar 69, pe muchie? "Chiar 69, pentru ca le stiu pe de rost, ca pe «Tatal nostru», nu numai ca le-am notat". Participarea sa la sfintirea unor lacase de cult din judetele Bacau, Neamt, Suceava, Iasi reprezinta ceva firesc. El a fost insa prezent si la sfintirea unor catedrale din Timisoara, Cluj, Sibiu, Oradea, iar despre mitropolitul Daniel, episcopii Calinic Botosaneanul, Ioachim Vasluianul, Ioachim Bacauanul, Iftimie, fostul mitropolit Nicolae al Sibiului, protopopul Tomozei si despre multii altii spune ca sint fete bisericesti in a caror gratie se afla.
"Am lucrat pe santiere in diferite orase, am fost in excursii si oriunde ma aflam aveam cu mine un costum pentru biserica. Daca se ivea ocazia, ma duceam la o sfintire. Acesta este un hobby pentru mine, este viata mea, asa cum pentru un microbist fotbalul e marea lui pasiune. Daca ar tine o slujba trei zile si trei nopti, nemincat si nebaut as sta la ea".
Vasile Chilat stie pe de rost toate slujbele si nu lipsesc situatiile in care preotii il invita sa citeasca la slujbe sau sa oficieze, in rol de dascal, la botezuri, cununii sau la Sfintul Maslu. "La preotii tineri le dau lectii, pentru ca am practica, am asistat la mii de slujbe. Unii preoti tineri ma consulta fara sa se jeneze in unele probleme de ritual". Acasa si la serviciu are dulapuri pline cu carti religioase. Cind sint slujbe importante pleaca si de la serviciu. "Imi pun om in loc, stiu si sefii, si plec, asta-i. Biserica e viata mea". Desi are venituri modeste, recunoaste ca a cheltuit mult cu drumurile la sfintiri si cu donatiile. "Uneori, chiar daca nu am bani nici pentru o liturghie, ma duc la biserica. Daca biserica e mai departe, ma urc pe o bicicleta si tot ajung".
Comparind diferite slujbe de la sfintiri, zice: "Unii episcopi dau voie sa intre enoriasii in altar prin sfintele usi imparatesti, altii nu. Altfel, aceste slujbe sint identice". Pasiunea sa are si acordul sotiei, Jenita: "Doamne fereste! Daca-mi moare sotia, ma duc la manastire!". El n-a ajuns slujbas al Bisericii, pentru ca la examen i-au lipsit 20 de sutimi. Crede ca atunci cind va iesi la pensie va putea profesa ca dascal. Unul dintre cei trei copii i-a urmat pasiunea, fiind dascal la Timisoara. Mergind prin felurite biserici, vede vrute si nevrute. "Uneori, vad ca au carti rupte. Nu zic nimic, dar ma intorc si le donez carti noi (…). Sau in altarul bisercii din Orbic am vazut ca preotul si-a montat telefon. Am fost prin sute si sute de biserici, dar nicaieri n-am vazut asa ceva. O fi bine, o fi rau? Dar daca tiriie telefonul in vreme ce preotul slujeste in altar?". Toti oamenii il respecta pe Vasile Chilat si-l considera un habotnic. Pina si comunistii l-au respectat. "Am fost deputat orasenesc. M-a chemat Lili Pecas, care era prim-secretar, si mi-a spus pe sleau: «Ori biserica, ori partidul!»". "Biserica, tovarasa!". M-a lasat in pace, n-a mai spus nimic
Vasile Chilat, e un munte de om: 1,85 m si peste 100 kg. Duce o viata normala, echilibrata. Ca orice om, dupa orele de serviciu, bea si un paharut de vin. Pasiunea lui pentru slujbele bisericesti l-a ajutat sa ramina echilibrat. Nu numai ca nu lipseste de la nici o slujba obisnuita, dar vrea sa depaseasca, nu de dragul recordului, cu mult cifra de o suta de sfintiri de lacase de cult la care a participat. Intreb intr-o doara: "Stii pe cineva care sa te depaseasca la numarul de sfintiri la care ai participat?". "Cum sa nu! Fratele meu, Gheorghe, din Romani – Neamt. Cit am fost eu in armata a apucat sa mearga, fara mine, la o sfintire pe care eu, ocupat cu armele, n-am prins-o. Cred ca el este singurul care ma intrece. Dar, stiu si eu, poate-or fi si altii, nu-i rau".
Avind un sistem informational foarte bine pus la punct din perspectiva sfintirilor de biserici, cei doi frati pot sa-si depaseasca destul de confortabil propriile recorduri. (Ion FERCU)

Comentarii