Lacrimi si regrete dupa irigatiile lui Ceausescu

Recenta decizie a Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare (SNIF) de a iriga suprafetele agricole pe datorie, cu plata in produse agricole la vremea recoltei, nu este practic aplicabila, intrucit nu exista un act normativ in baza caruia cei care au in grija irigatiile sa isi incaseze totusi banii pe timpul verii. Astfel se face ca, in ciuda facilitatii amintite, la sucursala Bacau a SNIF nu a fost depusa nici o cerere pentru irigatii, asa cum ar fi fost de asteptat in conditiile cumplitei secete ce ne-a lovit.
Despre aceasta calamitate, directorul SNIF Bacau, Viorel Arama, ne-a spus ca in toata cariera sa din agricultura, ce se intinde pe mai bine de 40 de ani, nu s-a mai intilnit cu o asemenea uscaciune.
Teoretic, in judetul Bacau ar putea fi irigate circa 20.000 de hectare, de-a lungul Siretului si Bistritei, adica o suprafata pe care mai exista inca oarece utilitati destinate acestui scop. Aceeasi suprafata era irigabila si inainte de 1989, cind treaba in acest domeniu mergea snur si cind sistemul de irigatii era una dintre marile mindrii ale comunistilor.
"Nici nu trebuia sa decidem noi cind trebuie irigatii, pentru ca actionam la ordinele venite de sus. Sistemul mergea bine si se irigau pina la 1.000 de hectare pe zi, pentru ca tot terenul agricol era un ansamblu compact. Parcelarea si hotii au ruinat irigatiile", spune directorul Arama. Timpurile insa s-au schimbat, instalatiile au ramas la acelasi stapin, iar vandalii au distrus in ultimii zece ani aproape tot sistemul de irigatii, de unde, la o adica, este ce fura: motoare electrice, tubulatura multa din aluminiu, conductori electrici, aspersoare, s.a.m.d. Asa se face ca din cele 26 de statii de pompare aflate de-a lungul principalelor riuri din judet, 12 au fost distruse in totalitate, iar restul de 14, cu toate ca au fost calcate si ele de vandali, vor fi puse totusi in functiune anul acesta.
Ultimele doua pompe dintre cele 14, de la Racova si Balcescu, au fost puse in functiune chiar ieri.
Niciodata nu s-au gasit bani pentru inlocuirea materialelor furate, asa ca majoritatea sistemului este acum in paragina. Numai circa o sesime din suprafata mai poate fi acum irigata, mai exact 3.650 de hectare, insa contractele incheiate pina ieri abia acopera 665 de hectare. Pe aceasta suprafata au fost deja irigate pina ieri 386 de hectare, urmind ca de astazi instalatiile sa fie montate pe alte suprafete.
Este insa evident ca lipsa contractelor se datoreaza costurilor relativ ridicate ale irigatiilor, pe care producatorii, in marea lor majoritate simpli tarani, nu si le permit. Dovada in acest sens este situatia contractelor incheiate pina la finele saptaminii trecute, care arata ca majoritatea solicitantilor sint societati comerciale, private sau de stat, si doar foarte putini sint particulari individuali. Tot in functie de veniturile fiecaruia variaza si suprafata pentru care au fost contractate irigatii: particularii au in medie cam 3-4 hectare, in vreme ce societatile comerciale urca pina la 67 de hectare, cum este cazul la Agroindustriala Traian. Una peste alta, pentru irigarea unui hectar se percep tarife diferite, de la statie la statie. La statia de pompare Letea se incaseaza 147.130 de lei pentru fiecare mie de metri cubi de apa pompata, la Balcescu se incaseaza 572.010 de lei/1000 mc, iar pretul maxim este la statia de la Itesti, unde mia de metri cubi de apa aruncata pe cimp costa 684.090 lei. O mie de metri cubi de apa ar ajunge pentru doua udari pe suprafata de un hectar, udari ce se fac la intervale de circa zece ore. Udarile se pot face insa si mai frecvent, in functie de deficitul de apa din sol, dar si de multi alti factori. Mai exista si posibilitatea ca producatorii agricoli sa achizitioneze propriile instalatii pentru irigatii, pentru a nu depinde de SNIF, insa o singura coloana de tubulatura ajunge sa coste peste 40 de milioane de lei, un pret prohibitiv pentru majoritatea agricultorilor. (Ovidiu PAULIUC)