Adolescenta extrem de aventuroasa a prefectului de Botosani

Primul mare esec
Una din generatiile celebre ale liceului A.T.Laurian a fost cea care a absolvit in 1962, generatie din care a facut parte si prefectul Alexandru Simionovici. Odata cu el, au mai urmat cursurile cunoscutului liceu botosanean o multime de oameni de marca, care astazi au ajuns sefi in diverse sectoare de activitate, oameni de afaceri, sau pur si simplu s-au facut cunoscuti prin lucrurile pe care le-au realizat. Chiar prefectul Simionovici a incercat sa faca un remember a celor pe care i-a avut colegi de clasa sau de promotie: "Sint multi, nu mi-aduc aminte toate numele. Doctorul Ursuleanu, fostul subprefect Victor Poplauski, directorul de la Nord Proiect, Nae Balanovici, directorul de la CerealCom Dan Popovici, grecul Bedzilo Vanghelis, cel care dupa revolutie si-a deschis primul magazin de aur din Romania, dar care din pacate a murit in conditii neelucidate, Ghighi Ursachi, fratele cunoscutului poet Mihai Ursachi. Mai erau Nae Mocanu si Lungu «Avis», cel cu grupul de firme. Sint multi, as putea povesti zile intregi". Cu doctorul Ursuleanu prefectul chiar s-a inrudit, cununindu-i baiatul cel mare, pe Eduard.
In clasa a IX a, cind Ducu, cum ii spun prietenii, a dat examen de admitere la liceul AT Laurian a avut prima deziluzie din viata lui. Nu a luat examenul. Trebuiau sa intre un procentaj de 10% din fiii celor care nu lucrau pentru comunisti si nu a mai avut loc: "Atunci am picat cu medie mare. Peste noua. Din cauza ca tata era considerat un paria al societatii. Am invatat si am dat examen in toamna, cind am avut 10 pe linie si nu s-a mai pus problema sa nu intru".
Grupul de soc
Problemele au aparut dupa aceea. Acum sint considerate doar niste simple aventuri, de care prefectul din cind in cind la un pahar le mai actualizeaza cu fostii colegi. "Ce mai. Am avut o adevarata adolescenta de licean in timpul comunistilor. Nu prea mai aveai unde sa mergi cind lipseai de la scoala, dar improvizam ceva si tot ne distram. De chiulit, chiuleam la obiectele care nu-mi placeau. De pe la sport, istorie, geografie. Ne adunam pe la cite un coleg pe acasa, unde fumam sau beam un sprit sau plecam de nebuni pe coclauri. Cel mai mult imi placea sa merg in padure, la Curtesti. Tin minte ca, odata, intr-un 7 noiembrie, am plecat de la o reuniune cu prilejul marii sarbatori din octombrie si unde prezenta era obligatorie, si ne-am dus intr-un bar pe Nicolae Iorga cam pe unde este acum Liceul Economic. Ne-am asezat la o masa si am inceput sa fumam si sa bem tulburel. I-am vazut pe colegi mei ca au palit deodata, dar nu mi-am dat seama de ce. Cind m-am intors, in spatele meu era profesorul de matematica Boiarschi. Era unul din cei mai severi profesori, dar foarte bun profesionist. Toti ceilalti avusesera vreme sa-si stinga tigarile, pe mine in schimb m-a prins in fapt. Pentru asta am fost eliminat din scoala o saptamina".
In clasa prefectului, grupul "de soc" era format din Ducu, Nae Balanovici, Ghighi Ursache si Dan Popovici. Una din ispravile celor patru este povestita de actualul director de la Nord Proiect: "Odata, de 8 Martie, ne-am gindit sa-i ducem niste flori dirigintei. Cind i le-am dat, a ramas perplexa citeva minute, dupa care a reusit sa spuna: "Va multumesc frumos pentru gest si ma bucur ca mi-am recuperat florile". Noi le furasem din gradina ei. Cam astia eram noi. Ne distram intr-un grup de patru. Bineinteles, citeodata se mai lipeau si altii, dar noi patru eram de baza".
"Eram o generatie toti unul si unul"
Ce nu stie multa lume, este ca una din micile potlogarii pe care actualul prefect le facea cind era elev era copiatul. Mai toti copiau din clasa aceea. Era folosita metoda servitelor, adica isi faceau tezele de acasa si le dadeau la profesori: "Asta nu se putea face decit in ultimele doua trimestre. Cind dadeam teza, aveam folile scrise de acasa, si inca una cu niste exercitii oarecare. Aceasta foaie o mizgileam cu rosu, ca si cum a fost corectata si o bagam in caiet ca fiind ultima foaie din teza de pe trimestrul precedent. Cind trecea pe linga noi, profesorul nu banuia nimic. Apoi puneam in caiet si foile cu problemele rezolvate si totul era in regula".
Femeile au constituit o parte distincta in viata de liceean a prefectului, ca de altfel in viata fiecarui adolescent: "Colege de clasa faine nu prea am avut. Nu se putea glumi cu niciuna. Sareau toate in sus. Asa in liceu, de suflet am avut, de toate, trei prietene. Altii au avut mult mai multe".
Victor Poplauski, fostul subprefect, actualul sef de cabinet al senatorului Octav Cozminca, isi aminteste si el cu placere de vremurile tineretii: "Eram o generatie toti unul si unul. Ce mai, era formidabil. Cite nu am facut impreuna. Acum aproape toti din generatia noastra au ajuns oameni mari. Pacat de Bedzilos Vanghelis ca a murit caci era om care putea ajunge departe. A fost unul din cei mai bogati din Romania. Ne mai intilnim cite odata, din ce in ce mai rar, si mai depanam amintiri. E o placere sa-ti aduci aminte de vremurile alea. Cite potlagarii nu am facut impreuna".
"Cu bacul in toamna"
In 1961, Ducu a fost dat afara din UTC si exmatriculat definitiv din toate scolile. El spune ca acest lucru s-a intimplat din cauza faptului ca a incercat sa organizeze alegeri UTC corecte: "Am fost primit inapoi in invatamint din cauza regimului comunist care era sensibil la spaga. Aveam un unchi care era sef de vama pe la Bucuresti. El a facut niste mese la Gambrinus cu cei de la Ministerul Invatamintului si s-a rezolvat problema. M-au trimis sa fac liceul la Dorohoi, dar i-am spus lui tata ca nu suport atmosfera de lagar care era in acea parte a judetului si m-am mutat in Suceava la Stefan cel Mare. Acolo am absolvit bacalaureatul cu nota 7. Acolo am avut probleme cu o profesoara de matematica care nu ma avea la inima si am avut si singura corijenta din viata mea de elev. Din cauza asta am dat bacul in toamna".
Nae Balanovici face un fel de concluzie a acelor vremuri: "Era frumos, poate mai frumos ca acum. Oricum, generatiile nu se pot compara". Ceea ce-si doreste cel mai mult prefectul este sa poata sarbatori in anul 2002 impreuna cu colegii 40 de ani de la absolvirea liceului: "Ar fi foarte frumos sa ne putem aduna toti. Mi-ar place sa vina si profesorul meu preferat, cel de limba rusa, pe nume Stefan Iovaniseanu, care pentru mine a fost si va ramine un mare dascal". (Ionut POCLID)