Casa pentru dezmostenitii soartei

Din ce in ce mai multi oameni nu mai au un acoperis deasupra capului. Pentru acestia cuvintul acasa poate insemna o gura de canal, o constructie neterminata, sala de asteptare din gara, un cavou neocupat in cimitir si, pina la urma, pur si simplu un loc sub cerul liber. Aparitia iernii este o problema serioasa, caci in aceasta perioada a anului gasirea unui adapost e o chestiune de supravietuire. Din dorinta de a vedea care sint optiunile pe care le au la dispozitie cei fara adapost, ne-am deplasat in cursul noptii la Centrul de Noapte aflat in administrarea Primariei. Acesta a fost infiintat in vara anului trecut si reprezinta pentru multi acoperisul sub care dorm in fiecare noapte. 24 de persoane se inghesuie in doua camere cu tot atita paturi, pentru a nu dormi sub cerul liber. Opt sint barbati, restul fiind femei. Exista chiar si o familie cazata la Centrul de Noapte, formata din trei membri. Daca va imaginati ca acest loc este ceva asa cum ati vazut prin filme, in care toti amaritii vin noaptea, maninca ceva cald si apoi dorm pina dimineata, va inselati. Cei care locuiesc in acest centru sint foarte dur selectati de catre Primarie, fiecare reprezentind un caz social aparte. Centrul ofera cazare numai noaptea insa, deoarece cei mai multi nu au unde sa duca, ramin aici si peste zi. Practic, acesta se deschide la ora 4 dupa-amiaza si se inchide la ora 7 dimineata. Pentru a sta aici, majoritatea au de executat un numar de 10 zile de munca in folosul comunitatii. De asemenea, nu toti beneficiaza de masa de la Cantina de Ajutor Social, aflata la parterul aceleiasi cladiri. "Dintre cei cazati aici, o parte servesc masa de la prinz si nu mai primesc nimic pina a doua zi. Ceilalti incearca sa-si rezolve singuri problema hranei, fiecare mincind ce poate", a declarat Stanica Bahnisteanu, paznicul de noapte.
Centrul are o mica bucatarie, dotata cu un resou electric, chiuveta si vesela si unde, asa cum au declarat locatarii Centrului, "ne mai gatim un ochi, un cartof sau fierbem cite un ceai". Lenjeria este schimbata o data pe saptamina. Problema curateniei este ca si rezolvata, fetele cazate aici avind atributiunea de face curat in camere, iar barbatii in curte si prin jurul "locuintei".
Toti care sint cazati aici au cite o poveste trista, practic fiind foarte greu sa compatimesti doar pe unul. Unii dintre ei au avut o casa, o famile, insa soarta a fost nemiloasa cu ei, aruncindu-i in strada. Altii nu au stiut nicioada ce inseamna aceste lucruri.
Familia Laiesu este compusa din trei membri si locuieste aici de circa 5 luni. Pina acum ceva timp au avut o casa pe strada Dragos Voda la care au fost nevoiti sa renunte. "Acum citeva luni am fost nevoiti sa vindem casa pe care o aveam, pentru a-l salva pe baiatul nostru, operat la cap de trei ori. In acest mod, am ramas fara locuinta, cu baiatul de crescut si, pentru nu a sta sub cerul liber, am solicitat ajutorul Primariei. Am fost trecuti pe lista de asteptare pentru un aparatment social, iar pina il vom primi avem permisiunea sa stam aici. Ne-am obisnuit si sintem destul de multumiti de conditii. Este curat, destul de cald, iar personalul se poarta frumos cu noi", a declarat femeia.
In aceeasi camera sint cazati si citiva baieti, proaspat evacuati din Centrele de plasament. Mihai Dretcanu are 19 ani si s-a nacut "aici in judet". Nu isi aminteste sa fi avut o familie, fiind crescut la centrul de Plasament Pomirla. La 17 ani, a fost lasat pur si simplu in strada. O perioada de timp a stat la Caminul Textila, apoi, din vara, a ajuns la Centrul de Noapte. "Din vara stau aici si ma simt foarte bine. Sint multumit ca am un acoperis deasupra capului atunci cind vin seara de la servici. Lucrez la o fabrica de tricotaje si cu 1,2 milioane cit cistig lunar trebuie sa ma descurc", a povestit emotionat baiatul.
Senzatia pe care o ai discutind cu acesti oameni este aceea ca, pe undeva, au fost alesi si pe criteriul seriozitatii caci, spre deosebire de boschetarii pe care ii stie toata lumea, acestia fac tot ce le sta in putere pentru a se integra in societate. In mod cert, datorita resurselor financiare limitate, initiativa Primariei nu poate asigura protectia sociala tuturor celor aflati in situatii limita si, de aceea, poate ca nu ar fi rau daca din multimea de fundatii si asociatii existente s-ar gasi cineva care sa intinda o mina de ajutor si celor care inca ii mai vedem dormind in strada. (L. SIMINIUC, E. COMANAC)