Chimicalele din mincare

Multe dintre produsele alimentare actuale nu ar fi existat daca nu ar fi fost creati aditivii alimentari. Zilnic mincam aceste produse, cu gusturi si arome necunoscute bunicilor nostri, care foloseau pe vremuri piper, cuisoare sau scortisoara pentru a creste atractivitatea produselor. Datorita inovatiilor chimiei alimentare si ale ingineriei genetice putem alege astazi o gama variata de produse alimentare, care se obtin prin procedee de preparare mult mai simple decit odinioara. Sunca nu se mai afuma zile intregi ca pe vremuri, ci se obtine mult mai repede prin adaugarea unor substante chimice in carne si obtinem nu sunca, ci un aliment cu gust de sunca afumata. Dulciurilor li se poate da orice aroma, iar bauturilor orice gust posibil.
Orice produs alimentar ofera pe ambalaj informatii despre ingredientele folosite la prepararea lui. Printre aceste ingrediente, sint strecurate si niste substante definite prin litera E urmata de citeva cifre, lucru care inseamna ca aditivii alimentari au fost folositi in acel produs. E-urile sint de fapt substante adaugate in aceste produse in scopul ameliorarii calitatii acestora si pentru a creste valoarea comerciala a produsului, dar fara a avea rol nutritiv. Evident aceste substante nu au vreun efect benefic asupra organismului uman, ci dimpotriva, consumate timp indelungat, duc la imbolnavire, iar evitarea consumarii lor este aproape imposibila din moment ce sint prezente in aproape toate produsele. Din pacate ne-am obisnuit ca, atunci cind apreciem calitatea unui produs, sa nu citim atent si ce scrie pe eticheta. De exemplu, o cutie de pateu de ficat care se strica repede lasata pe masa, nu este rea cum o apreciaza mai toti consumatorii, ci este chiar mai buna calitativ decit un alt produs de acelasi tip care rezista mai mult timp. Acesta din urma rezista mai mult pur si simplu pentru ca are in componenta sa citeva substante chimice care ajuta la pastrarea sa mai multa vreme.
Exista peste 1500 de astfel de substante adaugate in mod voit produselor alimentare. Costica Parvu si Felicia Beleca, specialisti in Igiena Alimentatiei din cadrul Inspectoratului de Sanatate Publica Botosani au declarat ca "datorita toxicitatii unilor aditivi, in fiecare tara exista o legislatie stricta privind folosirea acestora in sectorul alimentar si ei sint permisi sau interzisi in functie de efectele lor. In Romania, folosirea acestora este reglementata printr-o ordonanta din 1998. Ordonanta respectiva cuprinde o lista cu E-urile acceptate in Romania". Insa daca sint acceptate asta nu inseamna neaparat ca sint si netoxice.
Adaosul de aditivi alimentari trebuie sa fie semnalat in mod obligatoriu si sa fie inscris vizibil pe eticheta fiecarui ambalaj, mentionindu-se dupa caz din ce categorie face parte. Unii dintre producatori omit sa treaca pe ambalaje denumirea substantelor si trec doar codul E. Toate produsele contin aditivi cu exceptia produselor naturale cum sint carnea, laptele, pestele, ouale, legumele si fructele, ceaiul sau cafeaua.
Aditivii alimentari se impart in mai multe grupe, dupa felul in care actioneaza asupra produsului. Colorantii (E100-E180) se folosesc la recolorarea produselor atunci cind in urma prepararii acestea isi pierd culoarea sau pentru a face produsele sa fie mai atragatoare. Nu se folosesc niciodata coloranti in produse ca lapte, oua, faina, piine, zahar, sucuri naturale, unt, legume si fructe, cacao, ceai, cafea, vin, miere de albine sau produse alimentare pentru sugari si copii. Conservantii (E200-E297), prelungesc perioada de pastrare a alimentelor, prin protejarea lor impotriva alterarii. Antioxidantii (E300-E321) sint substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejarea impotriva oxidarii (rincezire, schimbarea culorii). Emulsificatorii si stabilizatorii (E322-E495) fac posibila amestecarea intre doua sau mai multe componente ale produsului si fac posibila mentinerea proprietatilor alimentelor, mentinind omogenitatea acestora. Aromatizantii si potentatorii de aroma (E620-E640) se folosesc pentru a mentine si a amplifica aroma specifica alimentului. Exista aromatizanti naturali ( extrasi din materii de origine animala sau vegetala), identici naturali (obtinuti prin sinteza) si artificiali.
De exemplu, daca luati o cutie de margarina puteti observa ca aceasta contine o serie de E-uri: emulgatori (E471, E476, E322), conservant (E200, E202), acidifianti (E330) si coloranti (E160). Sau in cazul unui suc, puteti citi pe eticheta continutul acestuia: arome naturale si identic naturale, acidifiant (E330), antioxidant (E300), colorant (E160), conservant (E211). Acestia trebuie specificati, desi pe eticheta multor produse nu este trecut E-ul respectiv al aromatizantilor folositi. Indulcitorii sau edulcorantii (E420,421 si E950-E967) sint substante (altele decit zaharul) care dau un gust dulce alimentelor. De exemplu, multe din iaurturile cu fructe contin indulcitori in locul zaharului. Unele dintre aceste E-uri sint inofensive pentru sanatate, dar altele au potential toxic si pot provoca diverse reactii negative in organism.
Cele mai frecvente afectiuni aparute datorita aditivilor din alimente sint iritatii ale mucoaselor, tulburari intestinale, tulburari ale presiunii sangvine, tulburari peptice (in activitatea secretorie a stomacului), cancer si disfunctii ale pielii.
Studiile efectuate de catre specialistii in Igiena Alimentatiei si Chimie Alimentara au demonstrat clar ca unele dintre aceste substante au efecte negative asupra starii de sanatate. Grupul de aditivi E210-E213 (acid benzoic si sarurile lui) care se folosesc in conservele de fructe, margarina, sucuri si bauturi carbogazoase sint iritante pentru mucoase si fac sa scada absorbtia substantelor alimentare din intestin. E214-E219 care se gasesc in sucurile din fructe, sosuri, muraturi din comert, masline conservate actioneaza la fel dar au o actiune toxica mai mare decit a acidului benzoic. Grupul de aditivi E200-E203 ( acidul scorbic si sarurile lui) prezent in brinzeturi, sucuri de fructe, bulion provoaca tulburari ale florei intestinale si provoaca inhibitii enzimatice, producind dereglari la nivel celular. E221, care se adauga pentru conservarea dulceturilor, gemurilor, marmeladei, bulionului, otetului si vinului este iritant gastric si este suspectat de actiune teratogena (provoaca mutatii genetice si malformatii la nivelul fatului). E250 si E251 care se gasesc in preparatele din carne (mezeluri) sau conservele sterilizate din carne actioneaza asupra hemoglobinei din singe pe care o descompune, iar prin descompunerea lor determina formarea de produsi cancerigeni.
Antioxidantul E310 ce se foloseste in grasimi alimentare si in produse ce contin aceste grasimi, are actiune toxica asupra ficatului si a rinichilor si provoaca dereglari la nivelul mucoasei gastrice. E320, antioxidant ce se gaseste in cartofi deshidratati, uleiuri vegetale sau margarina determina hipertrofia moderata a ficatului si este suspicionat ca ar putea provoca mutatii genetice si ar avea efecte negative asupra fatului. E304, E305 si toti emulgatorii in general, ce se gasesc in compozitia margarinei si a alimentelor ce contin grasimi maresc absorbtia toxinelor liposolubile (ce se dizolva in grasimi) ce au actiune cancerigena.
Am prezentat aceaste exemple cu cei mai des utilizati aditivi alimentari din industria alimentara pentru ca fiecare consumator sa poata face diferenta dintre cei inofensivi pentru sanatate si cei care atenteaza la sanatatea noastra. In tarile civilizate, orice consumator poate cere relatii la vinzatorii de produse alimentare despre E-urile folosite la fabricarea lor. Pina se va intimpla si la noi acest lucru, continuam sa consumam alimente despre care nu stim ce aditivi alimentari contin, deoarece, desi legea impune ca acestia sa fie trecuti pe ambalaje, nu toti producatorii au inteles acest lucru. Si chiar daca au inteles foarte putini dintre noi stim ce inseamna pentru sanatatea noastra litera E urmata de citeva cifre de pe eticheta borcanului cu dulceata. (Lucian SIMINIUC)