Condamnati la infometare

Cu toate ca preturile alimentelor au tot crescut, alocatiile de hrana pentru bolnavii din spitale si asistatii din institutiile de ocrotire ale Vrancei au ramas aceleasi, de doi ani de zile. Printr-o amara, dar elocventa analiza comparativa facuta sumelor din care acestia maninca zilnic, reiese clar ca decit bolnav, mai bine asistat. Decit la spital, mai bine la camin. Si decit la camin, mai bine cersetor. Nu de alta, dar acestia din urma reusesc sa adune din mila publica, mult mai mult decit au parte asistatii si bolnavii, prin mila statului…
Vrincenii care au fost internati sau a caror membrii de familie au ajuns, cine stie din ce motive, pe patul spitalelor, stiu deja obiceiul: in fiecare zi – sau cel mult la doua zile – se incarca sarsanalele cu mincare si se da fuga la cel bolnav, asa incit acesta sa nu mai sufere si de foame, pe linga afectiunile pe care le are. Mai greu este pentru copiii din centrele de plasament, pentru sarmanii care maninca la Cantina Saracilor, pentru batrinii din azil si asistatii Caminului Atelier. Ei nu au nici macar speranta ca ii va vizita cineva care sa le aduca ceva bun si, in disperare de cauza, unii fug din institutii ori de cite ori au ocazia, ca sa faca ceva bani din cersit. Nu mai e un secret pentru nimeni. Fiecare dintre noi a remarcat, macar in zilele de sarbatoare, multimea de necajiti care speculeaza mila publica…
Ordonanta care reglementeaza cuantumul alocatiei de hrana pentru copiii din centrele de plasament are o vechime de doi ani de zile. In iulie 2002, guvernantii au hotarit sa aloce sume cuprinse intre 32 – 49 mii lei nefericitilor uitati de parinti in grija statului. Daca atunci sa zicem ca se mai putea cumpara ceva din banii astia, in momentul de fata trebuie sa fii cel putin prestidigitator ca sa incropesti din citeva zeci de mii de lei un mic dejun, un prinz si-o cina. Ar fi interesant de vazut daca vreunul dintre legiuitorii care au pus umarul sa hotarasca aceste cuantumuri si-ar putea hrani din ele, propriii copii. Astfel, potrivit Hotaririi nr. 687/3.07.2002, un sugar aflat intr-un centru de plasament maninca de 33.700 lei zilnic, iar bebelusul de 6-12 luni beneficiaza de 1500 de lei in plus, adica de 35.200 lei. Alocatia de hrana este mai generoasa iarasi cu 1500 de lei in cazul prichindeilor cu virsta cuprinsa intre 1-4 ani. Acestia sint hraniti zilnic din 36.700 lei. Iar de la patru ani incolo, oricit ar zice nutritionistii ca numarul caloriilor necesare creste odata cu virsta, tot alesii nostri sint mai specialisti. Ei au hotarit ca un copil de patru ani maninca tot atit ca unul ajuns la virsta majoratului, ba chiar la fel ca tinarul de pina la 26 de ani. Adica de la 4 la 26 de ani, copiii statului cresc si se dezvolta din cele trei mese alcatuite din alimente pentru care se cheltuie zilnic 49 mii lei! Tot de atiti bani trebuie sa se intremeze si saracutii din centrele de recuperare, in timp ce copii bolnavi TBC si SIDA din leagane beneficiaza, ca o consolare, de 97.900 lei pentru hrana zilnica. De teama sa nu fie „atinsi” de sefi, salariatii acestor centre, care au discutat cu reporterii nostri, au preferat anonimatul. Ei au recunoscut insa faptul ca fara sponsori, fara pomenile pe care le mai fac cetatenii urbei si fara unii preoti care-si indreapta generozitatea catre acesti copii, nu ar scoate-o la capat.
De mentionat ca alocatiile de hrana sint acordate si copiilor aflati in grija asistentilor maternali. In Vrancea exista, la ora actuala, aproximativ 800 de copii ocrotiti in institutiile statului.
Saracie compensata prin gatitul la gramada
Ceea ce mai salveaza punga si mai umfla burtile e gatitul la gramada. Chiar daca asistatii din institutile de asistenta sociala fugaresc cu lingura dupa bucatica de cartof din blidul de ciorba, totusi maninca. Iar o felie de piine in plus compenseaza poate saracia ingredientelor din care este gatita aceasta. La Cantina Saracilor vin zilnic aproximativ 200 de oameni sarmani, care pur si simplu nu-si pot asigura din venitul propiu nici macar un blid de hrana. Pentru acestia, statul a alocat 37 mii lei/zi, bani absolut insuficienti pentru gatirea celor doua mese – prinz si cina. Multi dintre ei sint persoane cu handicap, virstnici cu pensii de mizerie care pe linga faptul ca locuiesc la bloc mai trebuie sa-si cumpere si medicamente pentru diversele afectiuni pe care le au. Cu toate ca din 37 de mii de lei nu poti cumpara mai mult de-o piine, un ou si un pate de exemplu, acesti necajiti sint multumiti. Sint siguri ca zi de zi vor avea ceva de mincare, chiar daca ramin tot flaminzi iar prin buzunare le filfiie vintul. La sfirsitul anului trecut, guvernantii au catadicsit totusi sa majoreze alocatia celor aflati in centrele de tip rezidential, la 55 de mii de lei/zi. De atiti bani li se face mincare batrinilor din Centrul de Ingrijire de la Maicanesti. Acestora nu le ramine decit sa viseze la vremurile in care ei erau cei care gateau, la soba lor, in casa lor, inconjurati de familia pe care astazi nu o mai au. „Sint zile cind depasim putin acest cuantum si altele in care ne revenim. Nu prea avem sponsorizari, trebuie sa ne descurcam exclusiv din suma data de la buget”, a spus Aurelia Marinescu, directorul Centrului de la Maicanesti. Din aceeasi suma pe cap de asistat – 55 de mii lei/zi – trebuie sa se descurce si „copiii” Caminului Atelier Odobesti. „Ne descurcam cum putem. Au fost facute demersuri in fiecare an pentru a se mari aceasta alocatie, pentru ca nu se tine cont de indicele de inflatie si, ca de obicei, sumele ramin in urma fata de cresterea preturilor. Se face economie pentru ca atunci cind gatesti la gramada se mai pot face artificii. Ne mai ajuta micile sponsorizari. Un sponsor ne-a dat piine pentru doua zile si din banii ramasi am reusit sa cumparam mai multa carne, lapte. Din pacate sponsorii nu ne ofera alimente de baza cum ar fi zahar, ulei, dar da fiecare ce poate. Am primit si cornuri pe care le-am dat ca desert si toate au fost binevenite”, a declarat Luminita Teodorescu, directorul CITO Odobesti.
Bolnavi la mila Domnului
In timp ce pentru unii mincarea din spital este o adevarata bataie de joc, pentru categoriile sociale defavorizate, supa lunga de legume si pastele cu telemea sint adevarate delicatese. Cei mai multi insa prefera sa manince mincare de acasa. Chiar daca de regim, aceasta este mult mai consistenta decit oferta gastronomica facuta de unitatea spitaliceasca. Conform Ordonantei nr. 296/2002, un adult aflat in spital trebuie sa manince, in medie, in valoare de 40 de mii de lei, iar un copil trebuie sa se rezume la maxim 29 de mii de lei. In conditiile in care o piine costa aproape 10 mii de lei, este foarte greu de crezut ca banii pot asigura un meniu cit de cit decent, mai ales pentru un om aflat in suferinta si care nevoie de un regim alimentar cu mai multe calorii. Legea spune ca pentru un nou nascut prematur aflat in spital trebuie sa se asigure hrana in valoare de 12 mii de lei, iar pentru un copil cu virsta intre 0-3 ani, alimente in valoare de 29 de mii de lei. Pentru adultii internati, alocatia de hrana este de 40 de mii de lei/zi. Favorizatii sint persoanele cu HIV/SIDA, cei care sufera de diabet, TBC si bolnavii psihic. In timp ce in centrele de plasament acestia primesc mincare de 97.900 lei/zi, in spitale, alocatia de hrana la adulti inseamna 77 de mii de lei iar la copiii internati, 59 de mii de lei. Chiar si in aceste conditii, mare parte din directorii unitatilor spitalicesti spun ca nu reusesc sa asigure mincare nici la aceste sume pentru ca nu le permite bugetul. „Noi oferim mincare in valoare de 30 de mii de lei pentru ca bugetul nu ne permite mai mult. Anul trecut am cheltuit 330 de milioane de lei pentru ca nu ne-am putut permite mai mult”, ne-a declarat Elisabeta Ciontu, contabil sef la Spitalul orasenesc Marasesti. Este cunoscut faptul ca anul trecut, la Marasesti, personalul spitalului a adus legume de acasa pentru a mai lungi mincarea bolnavilor iar de mult ori aprovizionarea a insemnat cumparaturi cu sacosa in piata din oras.
La Odobesti adultii maninca, cel putin din cite sustine conducerea, „ca in lege”, adica de 29 de mii de lei pentru copiii cu virsta intre 0-3 ani iar adultii de 40 de mii de lei.
Directorul spitalului din Panciu spune ca nici in acest an si nici anul trecut nu s-au respectat tarifele cerute de lege din cauza fondului limitat. „Ne descurcam ca toate spitalele. Am reusit sa mai dam si carne din cind in cind, dar noi am preferat, mai ales pentru cazurile sociale, sa asiguram mai intii medicamentele. Am avut foarte multi bolnavi cu degeraturi, fara situatii materiale prea bune, care nu-si permiteau sa cumpere medicamente”, ne-a declarat medicul Valentina Popa, directorul Spitalului orasenesc Panciu.
Nici la Adjud hrana oferita nu se incadreaza in tarifele precizate in actul legislativ. Spre exemplu pentru categoria de virsta 0-3 ani se ofera alimente in valoare de 24 de mii de lei iar pentru copiii intre 3-16 ani si adulti 32 de mii de lei pe zi.
Nici sa mori, nici sa traiesti
Dupa ce criterii s-au hotarit cuantumurile alocatiilor de hrana ale celor ce ajung prin spitale sau institutii de ocrotire nu se poate stii. Ce fel de calcule calorice s-au facut si mai ales ce fel de specialist le-a pritocit, daca pina si detinutii o duc mai bine! Cert este ca din acesti bani se gateste atit cit sa nu se moara, dar nici sa se traiasca. Poate n-ar fi rau ca cei care tin strins de friiele puterii sa incerce sa se alimenteze la rindul lor, zilnic, doar din aceste sume. Sa experimenteze pe pielea lor legea care condamna mii de oameni la infometare. (Laura BREANA, Anca GIRNEATA)