Caută 
7 MIN
Familia Mirelei Chiper, de 29 de ani, din satul Serbesti, comuna Vidra, s-a trezit cu ajutorul social sistat, dupa ce in ograda lor a aparut o vaca. Rumegatoarea a fost cumparata de bietii oameni din banii donati special pentru ei, prin primarie, „de o fundatie. Nici curent electric n-am avut, dar au facut cheta oamenii din sat si am fost racordati”. Sotul femeii este invalid gradul II, din pricina unei afectiuni psihice si nu primeste nici un fel de pensie. Singurii bani din care traieste acesta, impreuna cu Mirela si cei patru copii ai lor sint alocatiile de stat. Adica 840 mii lei lunar, impartiti la sase persoane!
Oricum ai da-o, pina la urma tot de omenie este vorba. Ca sa fii inzestrat cu asa ceva nu-ti trebuie functii, scoli inalte si nici specializari sau cursuri de calificare, de formare… sufleteasca. Iti trebuie inima si compasiune, intelegere pentru semenul tau aflat in nevoie, inseamna pina la urma simpla, delicata dragoste fata aproapele tau. De omenie au dat dovada si satenii din Serbesti, care n-au putut ramine indiferenti in fata necazurilor familiei Chiper. Gestul lor, absolut admirabil, ar fi putut fi simtit, la vremea respectiva, ca o palma pe obrazul autoritatilor locale. „Locuim toti sase in doua camere facute din chirpici. E casa batrineasca, veche, in care pina anul trecut, de Craciun, n-am avut curent electric. Stateam la lampa sau la luminare. Anul trecut am mers la primar, l-am rugat sa ne ajute sa ne branseze la curent electric, ca stilpul era foarte aproape de noi, dar nu ne-a ajutat. Atunci am venit in Focsani, la Crucea Rosie care a chemat de la ziar si televiziune, si cind m-am intors, le-am povestit consatenilor mei unde am fost. Iar ei ne-au facut cea mai mare bucurie. Ne-a ajutat tot satul. Au pus mina de la mina, au strins 7,5 milioane lei si pina in iarna, de Craciun, am fost racordati”, povesteste Mirela Chiper. E o femeie sarmana, firava, cu miinile batucite de munca si sufletul plin de griji. La doar 29 de ani a trecut deja prin mai multe greutati decit ar trece altii intr-o viata dar tocmai de aceea, nu vrea sa se dea batuta. Are patru copii, cel mai mare de 12, 7, 6 si 3 ani. Primii doi merg la scoala iar pe urmatorul, femeia l-a inscris la gradinita. „Dar cit a fost vremea asta rea n-am putut sa-l trimit, ca n-am avut ghetute adecvate”, spune cu regret. Pe linga cei patru prichindei, Mirela trebuie sa-i poarte de grija si lui Vasilica, barbatul ei, care la 38 de ani are o afectiune psihica din cauza careia a fost incadrat in gradul II de invaliditate. „Nu primeste nici un fel de pensie pentru ca nu a lucrat cinci ani. Pina in 1991 a fost frezor la Matrite, dar dupa ce a luat foc o sectie de acolo a intrat in somaj . Dupa care s-a imbolnavit si a primit gradul II de invaliditate”, spune Mirela.
„Primarul a zis ca nu ne mai da nimic”
Impreuna cu sotul si copiii ei, Mirela locuieste intr-o camera de 3/2 metri. In cealalta, de aproximativ aceleasi dimensiuni, nu are soba si din acest motiv, pe timp de iarna, sint obligati sa se stringa toti intr-o odaie. Din cei 840 mii lei incasati drept alocatie de stat pentru copii, jumatate se duc pe medicamentele necesare tratamentului obligatoriu pentru Vasilica. Ramin 400 de mii de lei, bani din care Mirela nu reuseste sa-si imbrace si sa-si incalte pustii, cu atit mai putin sa le puna pe masa tot ce trebuie. „Anul asta, inainte de Pasti, am aflat ca o fundatie sau asa ceva (probabil ajutor de urgenta – n.r.) a trimis la Primarie 10 milioane lei pentru noi, ca sa ne instalam lumina. Am auzit ca fundatia a vrut sa ne ajute cu o masina de lemne, dar primarul a refuzat. Cind ne-am dus la primarie sa spunem de bani, primarul a zis ca nu ne poate vira banii, ca trebuie justificati. A zis ca noi beneficiem de ajutor social si vroia sa ne bage cite un milion, la ajutorul social. Atunci am zis ca mai bine, cu banii astia, sa iau o vaca, sa am lapte la copii”, povesteste Mirela, spunind totodata ca „ne-au spus sa mergem la tirg de Sfintii Constantin si Elena, sa luam vaca, si ne-a promis ca va fi primarul cu secretara acolo, ca s-o plateasca. Ne-am dus dar ei n-au venit. Vaca am luat-o de la o persoana din Nereju, cu vitel de-o luna. Ne-am dus cu vaca la Primarie si s-a achitat. Dar de la vaca a pornit si necazul”, spune Mirela. femeia este recunoscatoare satenilor, care au ajutat-o permanent de atunci cu „strinsura” si ciocani, sa poata hrani animalele. Nu acelasi lucru il poate spune despre autoritatile locale, care au considerat ca o vaca poate suplini cu succes cei 1,4 milioane lei pe care familia Chiper ii primea drept ajutor social lunar. „De cind cu vaca, ni s-a taiat ajutorul social. Cind m-am dus la Primarie, primarul mi-a spus mai intii sa-l trimit pe sot la Casa de Pensii sa-i dea ceva la mina ca-i bolnav. Am scos hirtia si m-am dus cu ea la primarie, am dus si adeverinte ca n-avem nici eu nici el pamint sau alte venituri. Dar primarul a zis ca ce mai vrem, a zis ca avem venit vaca! Si ca nu ne mai da nimic. Din cauza acestei vaci ni s-a taiat ajutorul social”, a spus, nedumerita, Mirela.
Of, vaca mea!
Contactat de reporterii nostri, Micu Nica, primarul comunei Vidra, a declarat ca „orice dosar care se aduce la primarie este primit si analizat. Nu hotarasc eu cine primeste sau nu ajutor social, este o comisie intreaga. Ea (Mirela – n.r.) sa vina la noi sa ceara ajutor social, ca doar nu voi il acordati”. Intrebat cit venit anual considera consiliul local Vidra ca aduce o vaca, primarul a spus ca „n-are importanta asta. Este hotarire luata in consiliul local, afisata la primarie ca sa o cunoasca toata lumea, ca toate celelalte hotariri. Nu stiu pe de rost cit venit se considera ca aduce o vaca”, a adaugat primarul Vidrei.
Pentru ca nu am putut afla cit valoreaza o vaca la Vidra, am contactat pentru aceasta informatie, autoritatile Focsaniului. Mari diferente n-ar trebui sa fie, ca doar n-or fi vacile urbei mai laptoase decit cele ale comunelor! Acum, daca stai sa te gindesti, poate se ia in calcul si mediul in care traieste animalul… Vorba aia, acesta beneficiaza la tara de aer curat, de nutret nepoluat, nu ca la oras! Totusi, dileme sint iar metodologia de calcul ramine in ceata: de exemplu, nu scrie nicaieri ce te faci daca vaca-i stearpa! In acest caz, cit venit poate ea aduce?! Doar poti sta la nesfirsit cu bita la ugerul ei, ca lapte tot nu da! Oricum, am aflat ca cei ce au in ograda personala rumegatoarea respectiva sau pe surata ei, bivolita, sint considerati si cistigatorii siguri a 5,6 milioane lei anual. Daca vaca mai are si vitel de pina in sase luni, iaca-ta si bugetul familiei marit cu inca 1,8 milioane lei. In cazul in care amarasteanul mai are pe linga casa si vreo gaina, trebuie sa stie ca si aceasta aduce un venit: 180 mii lei/bucata, care se socoteste la calcularea eventualului ajutor social pe care-l are de primit. Acest ajutor scade si mai mult daca in batatura mai zburataceste si o rata (150 mii lei/an/bucata), o gisca (220 mii lei) dar mai ales o curca! Oricit i s-ar fi dus vestea respectivei ca „se uita-n craci” de proasta ce este, autoritatile considera ca aduce totusi un venit anual de … 280 mii lei! Capra si oaia sint puse pe picior de egalitate in privinta venitului adus omului – 400 mii lei – chiar daca prima pute mult mai rau ca cealalta. Care vrea ajutor social dar are un cal, a pus-o! Poate sa traiasca amaritul in bordei, poate sa nu aiba ce pune pe masa, trebuie sa fie multumit! Tropaitoarea din batatura este considerata cea mai productiva! Aduce omului 11 milioane lei pe an, bani nu gluma! Adica mai putin de un milion lei lunar dac-ar fi sa imparti suma, insa se poate trai foarte bine din asta, vezi pensionarii agricultori! Si magarul este bun la casa omului, numai sa fie patruped, nu biped, pentru ca doar produsul copitatului inseamna 3,6 milioane lei anual! Mai putin oricum decit fratele sau catirul, care poate sa se protapeasca tot anul cu picoarele in pamint si sa nu vrea sa circule, ca tot 5,6 milioane lei se considera ca aduce profit. Si cu asta, basta!
Vai de viata lor
Asta-i legea, iar dupa cum se stie, unde-i lege nu-i tocmeala… intotdeauna. Pe amaritii cu copii multi, care nu se ingrijesc sa-si creasca in batatura vreo oratanie, lumea ii condamna ca nu-si dau minimul de interes s-o duca mai bine. Cei care se straduiesc din greu si, prin cine stie ce noroc considerat de ei adevarata minune, se procopsesc cu o vaca, sint insa taxati. Cum e mai bine? Sa stai sa plingi de foame, doar ca sa-ti dea statul ajutor social sau sa incerci sa te ajuti si singur? Necajitul stie ca gaina din curte ii mai da cite un ou, sa amagesca foamea copiilor, ca vaca pentru care nu are nutret ii da sansa sa aiba lapte pentru odraslele si asa anemice. Mai stie insa ca zuratoarele nu-i imbraca prichindeii, nu le cumpara rechizite si nici nu le incalzeste zilele si noptile. Si atunci, cum e mai bine? Se stie de cind lumea si pamintul: satulul nu-l crede pe cel flamind, dar cel putin ar putea da dovada de mai multa omenie. Ca tot nu costa nimic. (Laura BREANA)
