Disperare, crima, SRI

Drama familiei Popa creste continuu din octombrie 2000. In noaptea de 7 spre 8 octombrie, Vasile Popa, singurul baiat al familiei, a plecat cu trei prieteni sa vizioneze un concert la Mall. Dupa o seara petrecuta in oras, baietii au decis sa plece la Dancu, acolo unde locuiau, cu un taxi. La sfirsitul cursei, din motive neclare, baietii au refuzat sa plateasca banii ceruti, iscindu-se altercatii intre tineri si taximetrist. „Taximetristul, in dorinta de a-si recupera suma pe care cei patru o datorau, a iesit din taxi si citeva minute mai tirziu, cuprins de nervi, l-a lovit pe baiatul meu. In urma loviturii, Vasile a cazut si s-a lovit cu capul de asfalt. A doua zi, baietelul meu a murit”, povesteste, pe scurt, mama baiatului. La volanul taxiului nu se afla oricine, ci capitanul SRI Petru Suhan. In paralel cu cariera sa militara, Suhan si-a infiintat o firma de taxi fara a avea consimtamintul comandantului unitatii. Asa se face ca, in seara cu pricina, acesta se afla la volanul unui taxi, tinind locul unuia dintre angajatii sai.
L-a lovit cu bita in cap, desi era cazut
Dupa moartea tinarului, Petru Suhan a fost cercetat si trimis in judecata de procurorii militari sub acuzatia de lovituri cauzatoare de moarte. Cit timp au durat cercetarile, parintii lui Vasile s-au luptat pe toate caile sa schimbe acuzatia de lovituri cauzatoare de moarte in omor calificat, infractiune pedepsita mai drastic de Codul Penal. Motivatia lor era ca baiatul ar fi fost batut de SRI-ist cu o bita, si nicidecum cu un singur pumn. Au dus chiar si argumente in acest sens. „La dosar au fost consemnate declaratiile mai multor martori care au vazut cum baiatul meu a fost lovit cu o bita de catre Suhan, cind era cazut la pamint”, spune tatal baiatului, Mihai Popa. Unul din cei sase martori amintiti in dosar, Maria Mihalache, o vecina, a declarat la vremea respectiva ca „inculpatul a deschis portbagajul, a luat o bita de baseball si a lovit victima care era cazuta cu bita de mai multe ori… atit in cap cit si zona corpului”. In plus, si-au mai amintit parintii Popa, chiar rezultatul necropsiei indica ca moartea tinarului a survenit „in urma aplicarii unor lovituri cu un corp contondent in zona capului”. Si este putin probabil ca un pumn sa fie asemuit, ca duritate, cu un corp dur. Toti acesti factori i-au determinat pe parinti se ajunga la concluzia disperata ca Suhan ar fi avut parte de un tratament preferential in judecata, la modul ca au fost ignorate special elementele care l-ar fi incriminat. „Fapta lui Suhan a fost incadrata la infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte. Cum se poate asa ceva in Romania de azi, cind justitia se presupune a fi libera? Chiar asa de mult conteaza cine este pus sub acuzatie sau functia pe care o detine?”, gaseste singur o motivatie „judecatoreasca” Mihai Popa.
Un fals grosolan folosit in dosar
Initial, Petru Suhan a fost condamnat de Tribunalul Militar Teritorial la sapte ani de inchisoare. Procurorii militari si parintii tinarului au facut apel, considerind ca pedeapsa este prea mica. Curtea Militara de Apel a mentinut insa pedeapsa. Procesul a ajuns in final la Curtea Suprema de Justitie. Recurs facusera si parintii, si procurorii militari, dar si capitanul SRI. De aceasta data, inaltii judecatori au modificat pedeapsa. Dar nu au marit-o, ci au redus-o la patru ani de inchisoare, asasinul scapind cu executarea a jumatate din aceasta. Parintii lui Vasile au crezut ca baiatul lor a murit pentru a doua oara. „Este o nedreptate strigatoare la cer. A primit o pedeapsa cu mult prea mica pentru fapta comisa. Altii ca vai de capul lor primesc cite 20 de ani, iar asasinul primeste doar doi”, este revoltata Viorica Popa. Comentind solutia Curtii Supreme de Justitie, parintii cred ca acestia au dat dovada de clementa deoarece Petru Suhan ar fi folosit in recursul sau acte false, dar care au contat enorm in diminuarea pedepsei. „La dosar a fost atasat un certificat medical pe numele de Vasile Popa, conform caruia acesta suferea de o fragilitate excesiva a vaselor cerebrale. Am verificat acest act la Spitalul de Neurochirurgie si ni s-a spus ca actul se referea la un pensionar de 65 de ani care se numeste tot Vasile Popa. Avocatul lui Suhan s-a folosit de un document medical fals menit sa arate ca fiul meu era bolnav. Lucru care nu corespunde realitatii intrucit acesta era mult prea tinar pentru a suferi de o astfel de boala. In document se face o confuzie clara intre fiul meu si o alta persoana cu mult mai in virsta ce purta acelasi nume, care intr-adevar era afectata de boala cu pricina”, a aratat Viorica Popa de ce si-a pierdut increderea in justitia romaneasca.
„Mi-a spus ca ma omoara si pe mine ca pe Vasilica”
Deoarece au epuizat in tara toate instantele, familia Popa s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Este ultima lor sansa ca sa-si mai gaseasca linistea. Mai ales de cind au aflat ca Petru Suhan ar fi fost eliberat dupa executarea a doar doi ani din pedeapsa. „Este taximetrist. Chiar m-am dus o data la el si l-am intrebat daca are liniste ca mi-a omorit baiatul. Mi-a spus ca ma omoara si pe mine ca pe Vasilica”, a povestit Viorica Popa. De la Strasbourg familia Popa a primit un singur semn. „Ni s-a comunicat ca plingerea noastra a fost inregistrata. Asteptam sa intre pe rol procesul”, a mai spus femeia, dar nu inainte de a arata cit de hotarita este sa obtina dreptatea mult visata: „Am sa ma fac kamikaze si sa sar in aer cu tot cu asasin”. (Ada GRAJDEANU)