Seful garii a dat o lovitura de 3 miliarde

Vasile Irimia nu a avut niciodata drept la acest pamint din Moara de Vint. Ideea i-a venit in momentul in care un fost subordonat, Constantin Pascaru, si-a cerut pamintul inapoi de la stat. „Costica Pascaru era sef de manevra la Iasi, imi era subordonat si prieten. Mi-a cerut ajutorul sa-si recupereze citeva hectare de pamint pe care le avea mostenire”, a spus Irimia. Pascaru avea 6 hectare de pamint in zona comunei Vinatori, de linga Pascani. Si-a cerut terenul, in conformitate cu Legea 18, dar nu l-a primit. Autoritatile comunei l-au informat ca nu mai exista suprafete retrocedabile pe raza comunei si l-au indrumat spre Prefectura, care sa-i solutioneze problema. Astfel, Pascaru a cerut sa i se dea o suprafata de 6 hectare din pamintul fostului IAS Miroslava, pe raza municipiului Iasi, unde IAS-ul detinea suprafete de teren.
Olariu, implicat in scamatorie, nu-si aminteste nimic
Prima „ciudatenie” din aceasta poveste este implicarea fostului si actualului adjunct al Directiei Agricole, Neculai Olariu. In mod ciudat, acesta a intervenit prompt pentru Pascaru, un simplu muncitor la CFR. Practic, aici intervine si prima acrobatie, girata de Olariu. Seful de la Directia Agricola a cerut ca pamintul sa zboare 100 de kilometri, de la Vinatori la Iasi, desi legea nu permitea acest lucru. Olariu pare sa nu mai stie nimic, insa. „Numele de Pascaru nu-mi spune nimic, nu-mi amintesc de ce s-a intimplat acum zece ani”, a spus fostul sef al Directiei Agricole. Legea 18/1991 nu mentioneaza nicaieri posibilitatea transferarii dreptului de proprietate dintr-o localitate in alta. Cu toate acestea, total pe linga lege, in 1994, Prefectura se executa si cere ca Pascaru sa primeasca actiuni la IAS Miroslava, echivalentul a 6 hectare.
Incredibil, justitia a dat cistig de cauza cuplului Irimia – Pascaru
Doi ani mai tirziu, in 1996, atit fostul IAS Miroslava, cit si Prefectura isi dau seama ca transferul pamintului era ilegal. Prin urmare, atit fostul IAS, cit si Prefectura cer revocarea hotaririi din 1994 care-i dadea actiuni lui Pascaru la Miroslava. Irimia insa nu accepta sa piarda. Asa ca-l sfatuieste pe Pascaru sa intenteze proces, cum recunoaste si singur. „Costica era un om simplu, nu avea bani pentru procese, de umblat, eu l-am ajutat”, a spus seful CFR Calatori. In totala contradictie cu Legea 18, care nu permitea transferurile de pamint, judecatorii dau sentinte pozitive pentru Pascaru. Juristii Prefecturii au facut apel, apoi recurs, dar in cele din urma s-au predat. Pascaru a cistigat la Curtea Suprema de Justitie. „Am ajuns pina la Curtea Suprema de Justitie, dar am cistigat, pina la urma”, a spus, evident multumit, Vasile Irimia. Verdictul judecatorilor este, practic, inexplicabil. Cu atit mai mult cu cit, in 1997, cind procesul nu era cistigat inca de Pascaru, a aparut Legea 169. Aceasta lege prevede ca „sint lovite de nulitate absoluta transferurile de terenuri dintr-o localitate in alta, in scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului”. Practic, Legea 169/1997 interzice in mod expres transferarea terenurilor, adica exact ceea ce au hotarit judecatorii.
O parte din actiunile de la Miroslava s-au transformat in pamint la Moara de Vint
Dupa victoria din instanta, pentru Irimia lucrurile au curs firesc. In 1999, ajutorul pe care acesta i l-a dat lui Pascaru s-a concretizat: subordonatul lui ii vindea un hectar de pamint, in actiuni, pentru suma de trei milioane de lei. Dar Vasile Irimia nu voia actiunile, ci pamintul. Asa ca, imediat ce a intrat in vigoare legea 1/2000, Irimia a facut toate diligentele. Legea 1 prevede ca actionarii unui IAS pot cere pamintul in fizic. Ceea ce Pascaru a si facut, la insistentele sefului sau. A intervenit insa o problema. IAS Miroslava nu mai avea pamint pe raza municipiului Iasi, asa cum doreau cei doi. Ca urmare, Prefectura a gasit solutia. Sa-i dea pamint tot in municipiu, dar la alt fost IAS.
S-a identificat fostul IAS Copou, care avea pamint liber. Nici aici insa nu era suficient pamint, asa ca s-a apelat la un compromis: un hectar in fizic, si alte cinci sub forma de despagubiri. Solutia a fost decisa de Prefectura in luna mai a acestui an si a ramas definitiva.
Familia lui Pascaru nu stie ce sa faca
„Nici nu mai stiu cit am cheltuit de zece ani incoace sa pun mina pe pamintul asta…”, a incercat un calcul Irimia. „M-am inteles deja cu familia lui Costica sa mai facem un contract de vinzare – cumparare, pe hectarul din Moara de Vint, ca sa fie al meu, ca titlul de proprietate va fi dat pe numele Constantin Pascaru. Am si eu copii, nu-mi strica pamintul asta…”, a mai spus Irimia. Insa „Costica” Pascaru a murit acum un an si nu va mai apuca sa vada pamintul pentru care a fost „manevrat” de Irimia. Cum nici familia Pascaru pare ca nu va iesi foarte cistigata din aceasta afacere. Vaduva lui Pascaru, Ileana, nu mai stie nimic de pamint. „De cind a murit sotu’, eu nu m-am mai ocupat, nu mai stiu ce s-a intimplat”, a spus Ileana Pascaru. „Domnu’ Irimia m-a ajutat cu bani, la inmormintarea sotului, ii sintem indatorati… Cred ca o sa facem contract pe hectarul de pamint”, a mai spus vaduva lui Pascaru. Insa fiica fostului ceferist a avut un soc cind a aflat de pamint. Elena Lupu a primit de la tatal sau un hectar drept donatie. „Cum, si noi nu o sa primim decit despagubiri?”, a spus Lupu. „Vom face un consiliu de familie si vom hotari”, a incheiat fiica lui Pascaru. (C.P., A.Z.)