Pamintul de sub Petrotub este cerut de proprietari

Industrializarea fortata dictata de comunisti a adus cadou orasului Roman si
satelor din jur colosul care s-a chemat Petrotub. Santierul urias s-a schitat
in 1951, in ’52 si ’53 fiind sapate fundatiile primelor laminoare. Buldozerele
au ras 120 de hectare pe care porumbul nu apucase sa se coaca, iar
excavatoarele au muscat din culturile pe care taranii din satele Simionesti si
Cordun sperau sa le poata stringe pina in toamna. Chiar si in ’70 s-a
repetat povestea, atunci cind au fost facute exproprieri pentru a se extinde
fabrica. Exproprierea avea ca motivatie „utilitatea publica”.
Unii dintre ei au primit despagubiri, dar altii alearga si acum prin sali de
judecata pentru a obtine contravaloarea la zi a pamintului pe care s-a
ridicat Petrotub.
Dupa 50 de ani, scotocind prin arhivele familiei si scrinurile bunicilor, citiva
din urmasii celor care au fost, la propriu, temelia societatii Petrotub, au
scos la lumina acte ce dovedesc dreptul de proprietate asupra unor
parcele de teren pe care s-a construit uzina. Arhivele Nationale ale
Statului, filiala Neamt, le-a pus la dispozitie documente celor interesati sa-si
recapete calitatea de proprietar al terenurilor de sub Petrotub. Cu sustinere
legala, prin legile fondului funciar, fosti proprietari sau urmasi ai acestora s-
au adresat Primariei Cordun, Prefecturii Neamt si conducerii Petrotub,
revendicind dreptul de proprietate asupra unor parcele de teren de sub
Petrotub.
Cind procesele aflate pe rol se vor incheia cu sentinta, si daca ea va fi in
favoarea celor care asteapta despagubiri pentru pamintul pierdut, doar
printr-o expertiza se va putea evalua corect pamintul cu valoare de aur pe
care s-a construit Petrotub. (Z.R.)