Trupul neinsufletit al "bunului samaritean" a sosit la Roman

"Iaca, Danut, floarea noastra, cum s-a dus…"
La ora 15.00, sicriul a ajuns la Roman, acolo unde, timp de 18 ani, o familie a trait fericita si implinita. "Mi-l aduc aminte si acum asa cum a fost intotdeauna: un barbat inalt, frumos si cinstit. A fost un om-model inca de pe vremea de cind era copil, iar acum… nu mai e. Va fi fiul meu, pe care nu il voi uita niciodata", spune tatal lui Mihai, Ianos Andrici. Batrinul framinta intre degete o tigara, se aseaza pe banca din fata blocului si incepe sa plinga mocnit, cu fata ingropata in palmele batatorite. "Iaca, Danut, floarea noastra cum s-a dus…", suspina vocea unuia dintre cei peste 100 de prieteni veniti sa il vada, pentru ultima data, pe cel care a fost Mihai Andrici. O masina cu numar de Bucuresti opreste pe aleea din fata blocului de pe strada Panaite Donici. Mai multi barbati coboara cu grija cutia de lemn in care a fost transportat din Israel trupul neinsufletit al lui Mihai Andrici. "Am vazut sicriul", striga o ruda, apoi izbucneste in lacrimi, alaturi de vaduva Anisoara. Madalin isi plinge amarul de orfan la pieptul unei prietene de familie. Baiatul este ireal de alb la fata, iar ochii ii sint vineti si incarcati de lacrimi grele. Nimeni si nimic nu va putea acoperi vreodata golul pe care plecarea tatalui l-a lasat in sufletul unui copil de clasa a sasea. Scara blocului in care Mihai Andrici a locuit atitia ani este incarcata de tristete si durere. Vecinii si prietenii familiei Andrici pling alaturi de membrii familiei indoliate. Anisoara hohoteste: "Mihai… cine o sa ma mai alinte de acum, cine o sa imi mai spuna sa nu fiu suparata? … De ce nu ai stat acasa, Mihai?… De ce?" Durerea unei familii ramase fara sot si tata ramine inchisa dupa usa unui apartament din strada Panaite Donici.
O viata in slujba vietii
Amintirea lui Mihai a ramas vie in memoria prietenilor sai, chiar daca acesta a trecut in nefiinta. Cu totii si-l amintesc ca pe un om deosebit, talentat, harnic si cu un suflet de o raritate neasemuita. "E greu sa gasesti un astfel de prieten, pentru ca oamenii de acest fel sint foarte rari. Mihai mi-a fost cel mai bun prieten, inca din frageda copilarie. Am fost mindru de el toata viata si sint mindru de el si acum, cind a plecat dintre noi, dar a salvat vietile a doi copii nevinovati. Imi plinge sufletul ca l-am pierdut, dar sint mindru ca a pierit pentru a face o fapta nobila", spune un prieten al lui Mihai Andrici. Mihai a fost un om deosebit inca de la virsta adolescentei. In clasa a noua, el si-a dovedit talentul muzical incontestabil, creind, impreuna cu doi prieteni, formatia de muzica usoara "Sonik". "Era pasionat de muzica buna, mai ales de Beatles si de John Lennon. Din 1977 si pina in 1980, formatia noastra a participat an de an la «Cintarea Romaniei». Mihai era chitaristul si solistul formatiei. Cind il auzeai cintind, te fascina pe loc. Dupa 1980, a inceput sa cinte pe la nunti si baluri. Nu era nunta intr-un sat din zona, la care Mihai sa nu cinte ceva. Muzica si distractia erau prioritare pentru timpul lui liber, iar multi dintre noi il cunosc de la «Casa Armatei», unde mai cinta, la diferite ocazii. A fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodata", spune un fost coleg de formatie.
"Mihai va ramine eroul nostru pentru totdeauna"
Pasiunea pentru muzica l-a ajutat pe Mihai Andrici ca, la douazeci de ani, sa isi cunoasca marea dragoste: sotia sa, Anisoara. S-au cunoscut la o nunta din Boghicea, unde el cinta, iar ea era invitata. La citeva luni dupa ce s-au cunoscut, Mihai si Anisoara au hotarit sa pecetluiasca iubirea lor prin casatorie si si-au unit vietile pe vecie, la 1 septembrie 1984. Mihai lucra pe atunci la Polirom. Dupa ce fabrica la care lucra s-a inchis, pentru Anisoara si Mihai a inceput sirul greutatilor. Pentru a putea garanta un trai cit mai bun celor doi copii ai sai, Mihai a plecat la munca in Israel, la o firma de constructii. Nu avea de unde sa stie ca viata sa se va sfirsi intr-o tara straina, departe de casa si de o familie care il iubea din tot sufletul. "Mihai a fost intotdeauna omul care lupta pentru familie si pentru prieteni. Daca aveai nevoie urgenta de ceva, te ajuta imediat, indiferent ca era vorba de un sfat, de o mingiiere sau de munca. Sotia sa, Anisoara, lupta din greu sa tina casa cu cele 1,5 milioane de lei pe care le cistiga ca vinzatoare de chiosc. Mihai s-a hotarit sa lupte pentru a o ajuta si pentru a avea o familie fericita, careia sa nu ii lipseasca nimic. Nu a plecat in Israel ca sa faca avere, a plecat ca sa cistige cinstit banii de care familia avea nevoie ca sa-si plateasca datoriile. Intotdeauna a fost un luptator. Cind a terminat liceul, nu a avut bani ca sa urmeze o facultate. Mi-a spus ca innebuneste daca nu gaseste un loc in care sa munceasca, iar eu l-am ajutat sa munceasca la «Chimie». Era un meserias extraordinar si era un om corect si cinstit, asa cum nu mai gasesti des in tara asta. Cind a sarit sa ii salveze pe cei doi copii, cred ca s-a gindit la Remus si Madalin, vlastarele lui de acasa. Sint mindru de el si va ramine eroul nostru pentru totdeauna", a spus unul din fostii colegi de munca ai lui Mihai. (Alex NISTOR)