Caută 
2 MIN
Nu de putine ori, saloanele Spitalului Municipal Roman adapostesc pacienti
a caror infatisare ascunde nenumarate suferinte si nedreptati indurate.
Aceste cuvinte rezuma de fapt povestea unui romascan care, la doar 32 de
ani, a fost mutilat pe viata si doar o vointa extraordinara l-a impiedicat sa
nu-si puna capat zilelor. Cristian Birjovanu este victima unui accident rutier
petrecut in 2001, in urma caruia a fost nevoit sa-si petreaca ultimii ani prin
spitale. Dupa ce l-a tirit 28 de metri pe carosabil, soferul a fugit de la locul
accidentului, lasindu-l pe Cristian in stare de coma. „Din acea zi a inceput
cosmarul vietii mele. Am fost transportat de cineva la Spitalul Municipal
Roman, dar, pentru ca situatia mea era prea grava, s-a luat decizia
transportarii mele la Iasi. Acolo, am fost diagnosticat cu fractura deschisa
gamba, femur fracturat si fractura de sold. In urmatoarele zece luni mi s-au
facut 14 interventii chirurgicale, prima interventie de acest fel constind in
plantarea de tije metalice in os, operatie care nu a reusit, pentru ca
organismul nu a suportat aceste tije”, afirma Cristian.
In urma acestor interventii chirurgicale, romascanul a ramas cu un picior
mai scurt cu 20 de centimetri. El spune ca suferintele i-au fost accentuate
si de faptul ca soferul care se face vinovat de accident nu s-a interesat de
situatia sa. „Primul proces cu autorul accidentului a avut loc la Roman si mi
s-a dat cistig de cauza. A urmat un recurs initiat de sofer, in urma caruia s-
a stabilit anularea celor doi ani de detentie pe care ii primise ca pedeapsa,
dar si plata a 20 de milioane de lei, a cheltuielilor de spitalizare si de
judecata. Procesul a fost tergiversat aproape doi ani de zile timp, in care
soferul si fratele lui au incercat sa musamalizeze totul. Dupa ultimul proces,
care a avut loc anul trecut la Curtea de Apel Bacau, am fost informati ca
am obtinut in sfirsit hotarirea definitiva, pe care trebuia sa o luam in termen
de 30 de zile de la Arhiva Judecatoriei Roman. De fiecare data cind am
incercat sa facem acest lucru, ni se spunea ca dosarul nu este de gasit si
sa mai asteptam. In disperare de cauza, am facut un memoriu la
Presedintia Romaniei, in care am expus situatia”, afirma Cristian Birjovanu.
Raspunsul nu a fost cel scontat, pentru ca a fost trimis spre Ministerul de
Justitie si, ulterior, la Arhiva Judecatoriei Roman. „Ne-am prezentat din nou
la Judecatorie, iar de aceasta data dosarul nostru a fost gasit. Am luat
legatura cu executorul judecatoresc Spiridon Postelnicu, in vederea
aplicarii hotaririi de executare silita. A trecut o luna si jumatate de atunci si
nu s-a facut nimic. Eu stau in continuare in spital fara sa am un raspuns din
partea acestui executor”, marturiseste tinarul.
Cristian mai spune ca in tot acest timp a avut momente de disperare in
care s-a gindit la sinucidere. Singurele venituri de care dispune se rezuma
la pensia parintilor sai batrini si bolnavi, dar care nu vor mai reusi multa
vreme sa-l sprijine. Este decis ca, in cazul in care nu i se va face dreptate,
sa scrie autoritatilor de la Strasbourg. (M.B.)
