Caută 
3 MIN
Fost profesor de matematica, fost primar, fost ambasador al Romaniei in Cuba, Constantin Simirad este o personalitate a Iasului care nu trece neobservata oriunde ar merge, atit din cauza staturii impozante, cit si manierei directe in care converseaza. Dupa 50 de ani de munca, a ajuns, in sfirsit, sa se relaxeze: anul trecut a iesit la pensie. Acum il gasesti in casa lui din Galata, cu o gradina mare, cu vita-de-vie, pomi fructiferi. „Niciodata nu am fost mai fericit si mai linistit ca acum. Toata viata am avut program. Noi am fost mai multi copii, fiecare avind misiunea sa. Ca elev, am lucrat pe santiere. Nici in liceu, nici in facultate nu m-am bucurat de vacanta", povesteste fostul primar. Are o multime de povesti legate de acei ani, in care muncea chiar fara sa fie platit. Isi aduce aminte ca in clasa a IV-a a lucrat toata vara la un CAP: uda rosii. „Am simtit in vara aia durerea libertatii. Dupa trei saptamini de munca, cind a venit ordinul de plata, eu nu am primit nici un ban", spune Simirad.
A muncit mult si cit a fost profesor. Pentru ca salariul era mic, a facut pregatire cu copiii in fiecare simbata si duminica, dar si in concedii. „Am avut elevi din toata Moldova care veneau la mine la pregatire. Nu am avut nici atunci timp liber. Nici in timpul celor 12 ani cit am fost primar al Iasului nu am avut parte de timp liber", povesteste el.
Cind a devenit ambasador al Romaniei in Cuba, fostul primar s-a mai relaxat, programul fiind „mai flexibil". „Se organizau 300 de receptii pe ani, uneori cite doua pe zi. Erau 120 de ambasade – asta insemna cite 120 de zile nationale si tot atitea receptii. La patru ani, plecau cite 30 de ambasadori si veneau alti 30, deci alte 60 de receptii", spune zimbind Simirad.
In curind isi va scrie memoriile
Toata aceasta nebunie a incetat anul trecut, cind a iesit la pensie. „Cind m-am intors in tara, am fost pus in situatia de a dispune de timpul meu asa cum vreau. Mi-am pus in ordine arhiva, ca am sute de scrisori personale de la diferite personalitati, precum Iosif Sava, Sergiu Celibidache, sefi de state, scriitori, ministri. Am 300 de diplome, printre care cele de Doctor honoris causa oferite de mai multe universitati din lume, sau cea daruita de Juan Antonio Samaranch, cea de cetatean de onoare a unui oras din statul Alabama, SUA", descrie el continutul zecilor de dosare din biblioteca. Le aranjeaza „pe caprarii" pentru ca planuieste sa se apuce in curind sa-si scrie memoriile si vrea sa le aiba pe toate la indemina. Pina atunci, lucreaza la cea de-a noua sa carte, „Coruptul". „Am scris in Cuba vreo 18 episoade, iar pina in prezent am 56. Mai scriu sase capitole si termin cartea. Desi titlul poate parea sugestiv, cititorii vor avea o surpriza, deoarece este, in fapt, povestea unui profesor pensionar care a avut o activitate impecabila toata viata. Dupa ‘89 isi cumpara un televizor color si se apuca de vizionat filme cu tinerele, legate de coruperea de minori. Incurcaturile vin atunci cind se decide sa ia o fata in gazda", povesteste Simirad, care isi scrie cartile doar de mina.
In afara scrisului, Simirad mai are o pasiune: gradina sa. Aici isi petrece o buna pare din timp, aici se intilneste cu prietenii. „Anul acesta au napadit bolile. Nu am decit mere; pere, caise si persici nu am pentru ca nu s-au facut. Nici vita-de-vie nu este intr-o stare prea buna, din cauza inghetului din primavara", ne descrie el „recolta" din acest an. Gradina este si motivul pentru care nu s-a indurat pina acum sa plece in vacanta, pentru ca, spune el, nu are cine sa o ingrijeasca. Dar chiar si fara vacanta, se declara un om fericit: are tot ce ii trebuie.
