Caută 
6 MIN
Valoarea locului
Incepusem sa string materiale, sa intru pe ziarele germane, sa vad ce scriu despre noi, despre echipa Romaniei, sa spicuiesc titluri faine, fraze interesante in general, evident – totul pentru momentul acela in care urma sa ajunga eventuala mare surpriza a calificarii in sferturi sa fie cireasa de pe tort. Oricum, n-am ramas cu mina goala.
Astfel, in Süddeutsche Zeitung am descoperit – cind nici nu incepuse inca Campionatul European – tableta "Deutsch – Fußballish" (germana – fotbaleza, adica), in care un anume Ronald Reng a comentat nazbitiile ce rezulta cind translatori nu tocmai stapini pe limba germana traduc pentru jurnalistii nemti. Si, ca sa vezi, in centrul tabletei, o chestie cu Marica! Cica, dupa antrenamentul romanilor la Sankt Gallen, niste reporteri germani i-au pus niscaiva intrebari in limba germana atacantului roman "care aude limba aceasta grea de-un an de zile la VfB Stuttgart. Marica parea chiar sa inteleaga totul, doar o data a mai intrebat si el: «Stellenwert – was ist das?» (Valoarea pozitiei/a locului – ce-i aia?). Doar niste oameni rai vor afirma acum ca, desigur, cineva care n-are valoarea locului (in echipa VfB, deducem, M.A. – dupa cum, aveam sa vedem, n-a avut-o nici la nationala, la CE…) nici n-ar putea cunoaste termenul". In orice caz, Marica ar fi raspuns in limba romana, iar purtatorul de cuvint al Romaniei ar fi produs apoi, "in calitate de translator spontan", in limba germana fraze precum aceasta: "Die Menschen hier in Sankt Gallen haben warm auf uns gewartet". (Oamenii aici in Sankt Gallen ne-au asteptat cald". Asta am citit cu doua zile inainte de deschiderea CM.
Betonita
Dupa meciul Grecia-Suedia, Frankfurter Allgemeine Zeitung a titrat plastic: "Zementidis" von Ibrahimovic geknackt (Zementidis, spart de…). Zement inseamna, evident, ciment, iar inventia aceasta m-a dus numaidecit cu gindul la jocul Romaniei cu Franta, in care, din fericire, Benzema n-a reusit sa-l sparga pe Betonescu! Dar, stai asa, asta-i culmea: in nationala Romaniei nu-i picior de Escu! Reformulez, deci: Benzema (sau Ribery, daca vreti) n-a reusit sa-l sparga pe Betonita!
Apoi, pe cind pe noi ne mai cuprindea inca avan-febra meciului cu Italia, cum a titrat tabloidul "Bild" dupa meciul pierdut de nemti in fata Croatiei? "Kroatastrophe"!
Si-a urmat meciul al mai tare, cel cu Italia. Intr-o vineri, 13 ale lunii. Iar intr-un comentariu la cronica meciului RO-I din Die Welt, aparut imediat dupa incheiere, Kritik4free scria urmatoarele: "Sint foarte surprins de romani. Se descurca foarte bine-n grupa mortii si m-as bucura mult de calificarea lor. In seara asta, zboara francezii, iar saptamina viitoare apoi, din pacate, Romania. Baftosii de italieni vor ajunge-n sferturi".
Nu l-am crezut. De, eram si eu gata scufundat in fluviul sperantei si sorbeam cu nesat tot ce venea in sprijinul acesteia. Si ma distram, in contextul isteriei italiene vizavi de meciul nostru cu Olanda, cu ce-a scris unul de-al lor, Giancarlo Dotto, in La Stampa si citat de Gazeta sporturilor: "La noi moralitatea e ca gripa. Pleaca si vine. Acum vine. Popor de Moggi, smecheri si sclavi machiavelici, redescoperim cinstea. De vineri seara, mottoul e sa primim de la altii ceea ce altii nu asteapta niciodata de la noi. Am ciugulit un punct mizer in doua partide si acum cersim mila si fair-play. Noi, campionii aranjamentelor si maestrii pactului scelerat, ne agitam ca sa prevenim un scandal deloc scandalos. Si ii invitam pe batavi la imensa cina a cretinilor. Pentru ei conteaza doar sa joace ca sa cistige. Deci, sa piarda. Daca nu-s dobitoci, stiu ca trebuie sa evite in semifinale fiara ranita, Italia ori Franta, preferind o Romanie epuizata si satula. Deja vad marti titlurile: «Ce esec dezonorant! Sa boicotam KLM-ul, portocalele, sabotii si lalelele!»".
De la egal la egal, din egal in egal – spre infringerea finala
Si a venit meciul. Asa, pe sest (sau pe furis, vorba lui Bölöni), Romania intra-n partida decisiva (pentru noi si cu o Olanda gata calificata) din postura echipei cu prima sansa la calificantul loc doi din Grupa Mortii. Asa, de la egal la egal, din egal in egal, dupa ce urcase doua trepte (un egal blanc, un egal cu gol si ocazii), nationala lui Piturca&Co. avea sansa de-a urca si pe-a treia si sa cistige primul meci. Si daca jucatorii romani deschideau ochii si ridicau privirea la timp, si daca Piturca n-ar fi ramas si el incremenit in proiectu-i tactic-defensiv, ar fi vazut ca olandezii zburatori ii invitau pe-ai nostri la joc si ca numai de ei, de bocancul lor depindea sa bage dracului chestia aia rotunda-n chestia aia cu patru colturi! Iar cind s-a incumetat sa le strige "Pe cai, haiducii mei!", haiducii n-au mai putut raspunde decit ca "n-avem, ni le-au luat olandezii!". Ehei, pai atunci, pe curind!
Un pic de masochism
Si-as fi incheiat aici, daca n-as mai avea si imboldul acela masochist de-a mai cita citeva fraze din comentariul "Romani esuati. Prea slabi pentru a face senzatie", semnat de Daniel Theweleit pe Spiegel Online: "Au avut sansa sa produca cea mai mare surpriza de pina acum a CE. Dar romanii au esuat. (…) Outsiderului i-au lipsit in momentul decisiv forta si credinta in propria putere. In cele din urma, s-a intimplat ca-ntotdeauna cind Romania participa la mari turnee de fotbal. Mai intii isi cistiga respectul, obtine mici succese si apoi, exact atunci cind lumea fotbalului incepe sa creada ca poate aceasta echipa ar putea sa obtina mai mult, se declanseaza o stare de paralizie. (…) In loc sa intre-n istorie drept spaima favoritilor, Romania va fi repede uitata ca o simpla echipa medie. A fost o imagine groaznica pe care aceasta echipa a furnizat-o marti seara la Berna. A jucat incet, fara vlaga si fara convingere. Adrian Mutu, marele ei star, era mai mult preocupat sa-si certe colegii decit sa joace fotbal. Asta n-a fost o echipa care sa functioneze. A fost ca o recadere-n trecutul fotbalului, intr-o vreme in care jocul inca era lent, iar starurile se aflau deasupra colectivului. Cind Mutu, atacantul Fiorentinei, a spus mai tirziu «am dat azi totul pentru echipa», asta a sunat a ironie pura. E drept ca Romania a obtinut doua remize in fata finalistelor CM Italia si Franta, dar n-a gasit nicicind un nivel de performanta echilibrat si cadrat pe derularea unui turneu".
Continuitatea, raul cel mai mic…?
In fine, e cazul sa trec si la alegerile locale. Care alegeri, cel putin la Iasi, au avut si ele ca ingredient fotbalul. Dar nu cel european, nici vorba, ci acela local practicat de antrenorul Ionut Popa cu Poli Iasi si patronat de primarul Gheorghe Nichita, tocmai reconfirmat prin cele 8476 de voturi obtinute-n plus fata de challengerul Dumitru Oprea. Cam cit numara galeria clubului iesean cu rudele de gradul intii cu drept de vot cu tot. Ca Nichita a tinut sa-si aconteze neaparat voturile acestea (stia el ce stia!), l-a pus pe bravul (ca longevitate pe banca Politehnicii) Ionut Popa sa joace rolul de agent electoral. Iata ce-a declarat acesta intr-un interviu dat Ziarului de Iasi (03.06.08): "Daca presedintele de onoare al clubului, Gheorghe Nichita, ramine primar al Iasului, sint gata sa semnez un nou angajament cu Poli". Mda, ce sa mai spui?
Iesenii, majoritatea simpla din cei 31,8% care s-au prezentat la urne, au ales continuitatea, "raul cel mai mic", in opinia liberalului Cristian Adomnitei (esuat din primul tur): "Iasul a decis raul cel mai mic: continuitatea. Vom continua probabil sa avem drumuri proaste, gropi, locuri de munca prost platite, ciini fara stapin umblind liberi pe strazi, megagigacalorie de platit de catre ieseni. Si, pentru ca toate acestea nu erau de ajuns, il vom avea si pe Constantin Simirad presedinte al Consiliului Judetean". Raul cel (mai) mare ar fi fost, in opinia inca-ministrului educatiei, desigur, sa cistige "partidul prezidential".
Altfel, cine a avut curiozitatea si rabdarea sa citeasca suvoiul de comentarii la articolul Ziarului de Iasi din 16 iunie dedicat turului doi, a putut constata ca marea majoritate a forumistilor a receptat victoria lui Nichita cam cum au primit microbistii romani infringerea cu Olanda, multi promitind sa ia calea bejeniei…
Cum? N-avem cai? Atunci, pe curind!
