Biblioteci si biblioteci

Retin o vorba a unui profesor drag mie: „Ceilalti au concediu, noi avem vacanta; in concediu te odihnesti, in vacanta lucrezi". Perfect adevarat. In timpul anului universitar, cursurile, publicistica saptaminala (ba, adesea mult mai frecventa), comisiile, juriile si diferitele comitete si comitii pe care nu le poti evita intru totul iti impun un ritm de lucru sacadat, fragmentat. Visezi, deci, la un rastimp linistit, in care telefonul sa nu mai sune, inbox-ul mailului sa fie mereu gol, copilul sa fie dat in custodia bunicilor, timpul sa curga mai calm, iar tu sa te inchizi zi-lumina in linistea racoroasa a bibliotecii si sa-ti vezi de proiectele tale. Sa iti duci tacticos pina la capat ceea ce ai inceput, dar nu ai avut ragaz sa inchei, ceea ce ai tot aminat frustrat in ultimele luni. Asta pentru ca la un proiect serios nu se prea poate lucra agitat, din cind in cind. Spun banalitati, oricine face cercetare stie acest lucru. Problema este alta: unde vei gasi, in Iasul nostru cel de toate zilele sau chiar in Romania (nedodoloata) o biblioteca primitoare, care sa te gazduiasca pe timpul verii? In august, de pilda. Deja sintem la inceputul lui iulie, iar programul bunei si batrinei BCU s-a diminuat: imprumuturi ioc, la sala comenzile se fac pina la amiaza si tot asa.

Borges isi imagina paradisul ca pe o biblioteca. Cum de paradis nu putem fi siguri, ce-ar fi sa rasturnam ecuatia si sa ne imaginam biblioteca sub forma paradisului? Acolo timpul nu mai conteaza, nu mai este zgircit. Te pierzi intr-o uitare de sine si traiesti bucuria descoperirii unor teritorii noi; o carte te trimite la altele si tot asa, te afunzi intr-un labirint caldut, confortabil, luminos. Visez? Sigur ca da. In Romania, paradisul acesta livresc devine inaccesibil in timpul verii. Si, oricum, cit e deschis, e cel mult un purgatoriu.

Eu am norocul sa lucrez de o saptamina in Biblioteca Centrului Pompidou din Paris: program extins, pina la orele 22, functionare ireprosabila, logistica la indemina si, mai ales, o oferta care te nauceste si, lucru esential, acces direct la raft. Cauti o carte si te gasesti in fata citorva rafturi doldora de carti despre subiectul care te intereseaza. Vrei sa scanezi citeva pagini sau cartea intreaga? Nici o problema. Simbata, duminica si la zi de sarbatoare oficiala programul este mai lung, ca atunci are omul timp sa stea in tihna sa studieze. Si, credeti-ma, desi e vorba de o biblioteca cu peste 2000 de locuri, este mereu plina. In Franta se citeste, nu gluma: nu doar in biblioteci, ci si pe strada, in parcuri, in metrou. Librariile sint mereu frecventate, iar in Gilbert Joseph am stat, de cite ori am fost, la coada la casa.

As fi scris despre Paris azi, dar recunosc ca am stat mai mult in biblioteca decit pe strazi. Nu regret, pentru ca oportunitatea de a avea la indemina mare parte din bibliografia temei care te intereseaza este atit de uimitoare pentru noi, cei obisnuiti cu posibilitatile bibliotecilor din Romania, incit creeaza un fel de bulimie livresca. De miine ma mut la BNF si ma tem sa nu ma pierd prin labirintul de carti, ca intr-un roman al lui Umberto Eco. Abia astept… Cititul este altfel la Paris, cind, atunci cind vrei sa-ti scoti oboseala placuta la aer, dai o raita pe la Notre Dame sau vezi minunatele tapiserii de la Cluny.

Dar sa revin cu picioarele pe pamint. Nu multi au aceasta sansa. Cine lucreaza exclusiv cu ceea ce ii ofera bibliotecile romanesti nu prea are cum sa se tina la zi cu bibliografia domeniului sau. La noi nu exista un fond de carte recenta din strainatate, nu exista acces la raft, nu exista de multe ori nici macar minima amabilitate a bibliotecarului, care sufera si el de angoasele functionarului bugetar.

La noi, din pacate, bibliotecile functioneaza ca aprozarele de pe vremuri: sint putine, marfa este limitata si de slaba calitate, e mereu aglomeratie, nu-ti poti alege produsele pe care le doresti si, in plus, cind e foamea mai mare, gasesti inchis, iar pe usa scrie: „Concediu de odihna, 1-31 august".