Bimba, mai!

Si in spatiul artelor se mai consuma, din cind in cind, acte stupefiante. Canalele media au comentat, sec, faptul ca fiul fostului dictator a cistigat procesul privind… revendicarea unor picturi celebre, apartinindu-i prin mostenire. In ce fel apartinindu-i si ce fel de mostenire? Daca avem in vedere samavolnicia ce se afla la mijloc. Aceeasi odrasla – …repusa in drepturi – impune, insolent, interdictie stricta in privinta admirarii unui Grigorescu – dar si a altor mari ai picturii – pina la reintrarea in posesie. Ca, dupa aceea, de inchipuit cam cine va avea privilegiul sa se afle in fata capodoperelor. Ai casei, evident. Ni-i si inchipuim pe molohii in roba – aceiasi din timpul lui taticu – inchizind, satisfacuti, dosarul cu satisfactia datoriei implinite.

E suficient sa-i vezi fostului tenisman mustata si perciunii, pentru a-i intelege apetitul omoririi animalelor ce nu au alta vina decit a se lasa impinse in fata gretosilor invitati la sclipiciosul masacru.

Lecturi pe rol.

Din colosalul Jurnal al lui Julien Green (1950): "O expozitie de pictura. Trupul omenesc in toata splendoarea lui, trupul omenesc imbracat in goliciunea lui ca intr-un vesmint regesc, sufletul imbracat in vesmintul lui regesc care este carnea lui. Ah, ce prosti sintem cu ideile noastre nesanatoase despre pudoare". Nu. Dupa jumatate de secol, altcineva, Jean-Claude Kaufmann, in Trupuri de femei, priviri de barbati: "Cabinele de baie nu mai sint ce erau… Astazi, eliberarea corpului stabileste regulile, te schimbi in vazul tuturor, pe plaja".

Cine-si poate inchipui ca fostul mare actor al Nationalului iesean, Miluta Gheorghiu, intrupat legendar in Coana Chirita, cel ce dadea spectacol vivant doar traversind Piata Unirii spre cafeluta de la… armean, provoca, in anii ’60, prin grave… devieri de la linie, in plin dejism, complicate dureri de cap stabilor locali de partid! In asa masura, incit i s-a inscenat o tapana prelucrare in adunarea generala a colectivului. Culmea!: Miluta le-a spus-o frans, à la Chirita, iar stabii n-au avut alta solutie decit sa-l faca… Artist al poporului. Bimba, mai! Cum isi saluta el, aiurit, admiratorii in piata.

In seara zilei de 29 octombrie 1946, patru barbati s-au intilnit intr-o casa de la marginea Parisului, in Bois de Boulogne. Amfitrionul: André Malraux. Ceilalti: Arthur Koestler, intelectual de origine maghiara, Manès Sperber, scriitor si psiholog german, evreu de origine, Jean-Paul Sartre, Albert Camus. Urgenta intilnirii: intelectualii trebuie sa dovedeasca initiativa fata de, vai, cele doua noi superputeri postbelice – SUA si URSS. Koestler a optat pentru incetarea practicarii de catre intelectuali a searbadelor sofisme, Sartre, obedient Moscovei, s-a opus deschis initiativei, nevrind sa supere partidul comunist francez. Camus, tinarul, i-a surprins pe ceilalti prin plasarea de partea frumoasa a lui Koestler. Gazda Malraux si-a privit lung tigara, dindu-si seama de esecul randevuului. "Tradarea intelectualilor"?…

Si-asa imaginea Cotroceniului actual e una nu prea fotogenica, mai iese la rampa si fiica presedintelui, silueta cu aer de periferie, aspirind la o incinta europeana. De-ar avea macar sarmul Sulfinei Barbu!

In Dictionarul Enciclopedic stau intre Gheorghiu-Dej si Miluta Gheorghiu. Bimba, mai!

Tevatura mare: imprumut iminent de la bancherii vest-europeni. E consultata pina si vinzatoarea de conopida din Dudesti. Basca sofisticatele evaluari oferite de noii ministri posturilor tv si presei. Cind, de fapt, jocurile fusesera deja facute. Bimba, mai! vorba lui Miluta.