Bocetul ca strategie

Un subiect care va incepe sa fie prizat ceva mai incolo, sa treaca – putintica rabdare! – sfintul Vasile (alias Craciunul pe vechi), dupa care, mintenas, Anul Nou, tot pe vechi, ca asta e p’acilea situatia, ca sa ne putem lua in fine ochii de la racituri, sarmale, cighir, jumari & mamaliguta cu brinza, stropite cind cu busuioaca ori cabernet, cind – har multiculturalitatii in chip de slavofilie – cu vodca si derivatele. Fiindca, la ora actuala, cine poate lopateaza, cine nu, suspenda placid, dar tot in aburii merindelor si torsul digestiei, iar discutiile (daca termenul nu e cumva, aici, excesiv) academizeaza doar fortuit, cind te astepti mai putin. Insa cam de la jumatatea lunii curente, sa nu-mi spuneti mie pe nume, presa scrisa si audiovizual, politruci cu ziua si lefegii de cariera, spre a nu mai pomeni de politicieni, toti de-a valma, indiferent de calibru si hram, ne vor inculca metodic ideea cum ca fie recesiunea cit de rea, tot mai vajnice sint parlamentarele noastre.

Si fiind vorba de alegeri – si inca ce fel de alegeri! – decisive, boieri dumneavoastra, cind ori scapam de Tatuc (si il livram cu tot cu zerourile din conturi in bratele fiscului), ori ne dam omogenizati pe-un capat in burta chitului, lasind istoria sa pritoceasca in manuale si file de cronici; fiind, zic, in chestie o miza atit de mare, normal ca piinea si cutitul vor arde-n pix ca tema predilecta. Cu alte cuvinte, se va infrina guvernarea sa-si faca parte intr-o situatie care altminteri ii poate primejdui delaolalta viitor si bistari? Va rezista clanul ispitei de a trage de sfori intru "corectitudinea" scrutinului? Cita optiune libera si cita regie de culise vor configura viitorul raport de forte? Propriu-zis, vom avea alegeri in sensul breaz al cuvintului ori inca o farsa la cele de pina acum? Chiar ne va uimi Voronin cu fair-play? Chiar va triumfa macar in anul de fata echitatea?

Intrebarile acestea pot fi reformulate mai grav, mai impozant, in spiritul verdictelor de Strasbourg, de exemplu, dar tot retorice ma tem ca vor ramine; fiindca la noi, cam de pe la inceputul toamnei trecute, cind o usoara decadere in sondaje a rapit somnul PCRM, aparentele se confunda din ce in ce mai sinistru cu esentele si incredibilul, stupefiantul, desantatul sint pasamite chiar realitatea in… conformatie, distribuita compact in jurul sensibilitatii. Sa fii, in fond, profund acultural (unii din clica abia putind a insemna, vorba batrinului David din Amintiri…), dar sa controlezi aproape tot ce misca intre hertziene si celuloza; sa inchegi anevoie un enunt cap-coada, dar sa dispui de o parte considerabila a neuronilor cu drept de vot! Unde aiurea mai stapinesc acefalii peste minti parca mobilate, ce dracu’?!

Si totusi cadrul acesta e doar pe jumatate orwellian. In definitiv, e de inteles ca puterea comunista si-a adjudecat aproape intreg spatiul mediatic: ar fi fost o prostie sa nu uzeze de o asemenea posibilitate. De inteles, spre exemplu (dar nu de justificat, evident), faptul ca la inceputul lunii mai a anului trecut Consiliul Coordonator al Audiovizualului de la noi a impartit frecvente cu carul oricui a facut aport, aidoma lui Juju ("catel tarcat"!); nu si posturilor independente, of course, ca intruchipind, cica, amenintarea letala. Scandalos, dar explicabil (in economia jocului politic, unde nu exista loc de complezente si unde fiecare isi trage cenusa la turta doctrinara) si faptul ca opozitia poate dezbate doar la Pro TV Chisinau si Vocea Basarabiei, privita si auzita, vai, mai mult de familie si prieteni. Ce nu inteleg eu, cetateanul nici macar turmentat, este vaicareala ei prolongata, denunturile pitigaiate, intreaga aceasta figura penibila de domnisoara ofuscata. Un lung si pestrit lamento, intonat in surdina, iata ce au gasit inteligent partidele neafiliate sa contrapuna monopolizarii de catre comunisti a mijloacelor de informare in masa. Cu atita "gaselnita" ni se prezinta dumnealor pentru cea mai importanta cursa electorala a deceniului! Cum dar sa nu te ia cu frisoane, cind vezi cum parailor cit incape si logisticii de care vrea muschii generalului pe esichier li se contrapun debili dupa vorba, dupa port, in schimb, vezi, Doamne, tare voitori de bine?