Cite ceva despre politica financiara a d-lui metalurgist Gheorghe Pogea

miercuri, 19 august 2009, 17:58
5 MIN
 Cite ceva despre politica financiara a d-lui metalurgist Gheorghe Pogea

Nu are rost sa ne-ncurcam in vorbe: de data aceasta, mai cu seama ca am sarit peste "Capete de rind" joia trecuta, mi-am propus ca textul meu va fi cit mai scurt.

Sa trecem la subiect: conform datelor furnizate de presa, statul roman ar fi platit, in decursul primelor sase luni ale anului, o dobinda totala in valoare de 700 de milioane de euro celor 11 banci de la care a luat credite. Deci ati retinut: 700 de milioane de euro, in 6 luni.

Tot statul roman a contractat, in prima parte a acestui an, un imprumut de 22 de miliarde euro de la FMI, in doua transe. Prima a venit, a doua urmeaza sa soseasca cit de curind.

O mare parte din imprumutul care ne-a fost acordat, si pentru care populatia va stringe cureaua, a intrat direct in contul BNR, ce avea nevoie de o infuzie de capital (asa ni s-a spus) pentru a pune frina alunecarii la vale a cursului monedei nationale si, probabil, pentru alte strategii.

Imprumutul de 22 de miliarde nu e de ici, de colo. E o suma mare pentru economia nationala. Returnarea imprumutului va necesita un efort greu de sustinut pentru majoritatea polulatiei, saracita mai intii de tranzitie, apoi si de criza, care ne-a lovit din plin..

Centura de siguranta pentru economia romaneasca, de care ne-a vorbit domnul presedinte Basescu atunci cind a contractat imprumutul, s-a transformat intr-o centura de soc (un adevarat scaun electric) atit pentru sectorul privat, cit si pentru stat. Deocamdata nu dam semne ca iesim din criza, ci ne adincim pe zi ce trece tot mai mult in ea.

Si acum: eu nu inteleg, totusi, un lucru, care tine de evidenta: statul roman a luat credite de la FMI si a finantat BNR; BNR de ce nu a incercat sa lichideze o parte din datoriile pe care le-a facut statul de la banci, astfel incit dobinzile sa nu fie sufocante?

De ce nu a incercat sa le impuna altfel de conditii, odata ce nu numai firmele, dar si statul insusi sint pe cale sa intre in colaps? Sau poate ca a facut-o si nu stim.

Impresia pe care o ai atunci cind parcurgi cu ochiul aceste stiri, ma refer la dobinzile in valoare de 700 de milioane de euro platite de guvern la banci, e urmatoare: bancile nu urmaresc altceva decit sa obtina un maxim de profit si pentru asta calca pe cadavre. Nu au, cum se spune, nici un fel de scrupule. Storc banii si din piatra seaca sI, daca ar trebui sa puna pentru asta statul pe faras, l-ar pune.

Lunar, guvernul Romaniei, prin intermediul d-lor Boc si Pogea (omul de casa al ministrului Economiei, dl Adrian Videanu), achita bancilor cite 110 milioane de euro. Pasajul referitor la imprumutul din interior, aparut in "Ziarul Financiar", suna astfel: "Pina in prezent, statul a imprumutat circa 50 miliarde de lei (11,8 miliarde de euro), de aproape zece ori mai mult fata de intervalul similar din 2008 si de aproape patru ori peste suma imprumutata pe intreg anul trecut, de 12,5 miliarde lei. La sumele atrase in 2009 mai trebuie adaugat imprumutul de tip club loan, de la opt banci din Romania, cu o valoare estimata la 1,2 miliarde euro".

 

Din interventiile care au aparut in presa, s-a lasat sa se inteleaga ca o mare parte din aceste imprumuturi au fost facute pentru plata salariilor din sectorul bugetar. De aici si presiunea care a fost transferata apoi peste oamenii ce lucreaza in domeniul public… Functionarii au fost diabolizati. Vina pentru degringolada prin care trece Romania a fost transferata asupra lor. S-a tras concluzia ca aparatul birocratic e supraincarcat si, prin urmare, una dintre solutiile iesirii din criza a Romaniei e reducerea drastica a aparatului administrativ. Asta, insa, nu se poate face fara revizuirea legislatiei, care ar trebui simplificata. Am adoptat modelul birocratic frantuzesc si sintem sufocati de hirtii. Si asta-i o problema.

Clasa noastra politica a marsat pe ideea reducerii drastice de cadre… Primul care a iesit la rampa a fost presedintele, care a cerut masuri radicale in acest sens. Expresia Romania-i muribunda ne-a trecut ca un fior mortal prin sira spinarii.

Pornind de la indicatiile sosite pe linia prezideniala, d-nii Boc si Pogea au facut citeva propuneri privind disponibilizarile de personal… A fost avansata mai intii, sper sa nu gresesc, cifra de 360.000 de oameni, apoi aceasta s-a redus la 160.000, apoi la 120.000, pentru ca apoi sa urce iar. Guvernul a lucrat la rece, livrind mass-media tot felul de cifre privind economiile care se vor realiza pe linie de personal. A fost avansata suma de 120 de milioane de euro.

Prin urmare, aceasta ar fi economia ce s-ar obtine in urma concedierilor in masa.

Buun. 120 de milioane de euro nu sint de ici, de acolo. La nivelul macroeconomiei, suma nu e mare, dar totusi e ceva.

Cit plateste statul pentru dobinzi pe luna (s.n.)?

Cam 110 milioane de euro.

Pai, cum sa va zic, economiile obtinute prin reducerea de personal abia acopera dobinzile lunare platite de stat.

Acum sa mai punem pe tapet citeva chestiuni.

FMI-ul de la care s-a imprumutat dl. Basescu forteaza guvernul sa faca disponibilizari, dar nu pune nici o conditie bancilor, care beneficiaza, in fond, si ele, fie si indirect, de pe urma acestei injectii de capital ce ne aduce acum frisoane?

Ma rog, poate nu am eu toate datele la indemina pentru a face o analiza la singe, dar ceea ce spun, in esenta, tine de adevar.

Desigur, in legatura cu disponibilizari, guvernul lucreaza la rece, statistic. Atitia la suta pleaca, atitia la suta ramin. Pentru a fi eficienti.

Nimeni nu ne spune ce se va intimpla cu cei 120.000, sau 160.000 de oameni, sau mai multi, care isi vor pierde locul de munca in urma presiunilor venite de la FMI.

Ce se va intimpla cu ei, cu familiile lor… Care vor fi problemele cu care vor trebui sa se confrunte. Nu se avanseaza nici o cifra privind cei care, intrind in somaj, isi vor pune streangul de git sau se vor arunca de la etaj… Nu, aceste cifre, cu care de altfel sociologii lucreaza, nu intereseaza nici presedintia si cu atit mai putin pe d-nii Boc si Pogea…

Dupa cum pe nimeni, vorbesc de cei de sus, nu intereseaza cum isi vor plati creditele luate de la banci oamenii disponibilizati. Probabil nu vor avea bani si vor fi executati. Masinile si apartamentele sau terenurile pe care le-au achizitionat vor intra in proprietatea bancilor si vor fi scoase la mezat. Cine va avea de cistigat din toata aceasta afacere? Desigur, nu cetateanul roman si nici statul, ci finantele…

Care finante? Marile finante…

Si acum va intrebati de unde vine criza? Cine ne-a aruncat-o peste gard?

Credeti ca e greu de ghicit?

Comentarii