Confort octidental

Grea misie sa fii nevoit sa gasesti o camera de hotel mai de Doamne-ajuta si la un pret pentru buzunarele noastre, intr-o capitala vestica. La Londra, Amsterdam sau la Roma e preferabil uneori sa te cazezi in orasele "satelit" si apoi sa folosesti transportul in comun, daca vrei sa nu ai stringeri de punga.

Bruxelles-ul nu face exceptie. Aveam sa ma conving de asta cu ocazia vizitei unui amic care lucreaza in Bucuresti.

"Vin la Bruxelles – imi scrie amicul in e-mail – dar numai pentru doua zile. Am un program complicat si nu o sa stau la tine, o sa trag la un hotel, caci imi platesc cazarea cei de la serviciu. Dar poate ne vedem la o bere. Rugamintea mea este aceasta: stiu ca in Germania sau Austria poti gasi pensiuni la 25-30 de euro pe noapte. Ma poti ajuta cu o adresa de hotel/pensiune la un pret mic? Caci nu pot deconta prea mult".  

Era pentru prima data cind trebuia sa caut o camera de hotel in Bruxelles, asa ca am inceput cu zona in care locuiesc; sa ne fie mai la indemina si sa-l ghidez mai usor.

Nici o sansa! In preajma institutiilor europene, cazarea e scumpa ca iarba de leac. Cu ocazia asta am aflat ca o hardughie din apropiere, despre care credeam ca e inchisa pe veci –  pe dinafara pare un hibrid intre un spatiu de birouri si camin din "Tirgusor" -, o camera simpla costa 120 de euro pe noapte.

Dupa citeva incercari, am schimbat directia catre internet, iar temerile mi s-au adeverit: unde gaseam camere la 70-80 de euro era totul ocupat, iar, in rest, nici vorba de loc sub suta de euro. Abia pe la periferie, in niste cartiere in care nu e indicat sa faci promenade, am gasit ceva la 50-60 de euro. De pensiuni n-am dat. De preturi ca in Germania, nici atit.

Imi informez amicul. Ii spun ca nu e recomandat sa stea peste noapte intr-un cartier pestrit. Raspunsul lui suna cam asa: "Vasile, nu pot sa-mi imaginez Bruxelles-ul ca pe un loc rau famat. Atunci, degeaba ne-am mai chinuit sa intram si noi in Europa".

Din experienta, stiu ca nu e bine sa contrazici omul cind vine vorba de Occident, mai ales acum, cind situatia din tara e de un albastru asa intens: imediat se gaseste cineva sa se otarasca la tine, sa se burzuluiasca, sa se uite cis si sa te ia la rost ca nu stii sa apreciezi confortul octidental.

A doua zi aveam o trebusoara in partea de nord a orasului. Cind ies din metrou, imi pica privirea pe un hotel "de colt", strajuind o intersectie. La bulevard, nu departe de domeniul regal de la Laeken. "Tivoli" se numeste. 

Imprejurimile intra in categoria celor prielnice traiului si, foarte important pentru amicul meu, statia de metrou e chiar in fata cladirii, deci nu urma sa aiba complicatii cu transportul.

La parter, un bar primitor ca o plapuma calda. O barmanita ochioasa ma lamureste ca au camere la 60 de euro bucata si ma trimite la sef. Nu aveau receptie propriu-zisa. Platesc un avans si plec cu multumirea omului care a dat la spate o problema.

Peste citeva zile, mi-am intimpinat amicul la "Gare de Bruxelles–Midi", acolo unde opresc autobuzele care vin de la aeroportul Charleroi. A inceput sa traga cu nesat aerul in piept, privea incintat in jur si-mi spunea ca e o diferenta ca de la cer la pamint fata de Bucurestiul pe care tocmai il parasise. Am incuviintat spasit, sfatuindu-l, totusi, sa aiba grija noaptea prin zona garii. Prietenul meu nu face parte din acea specie care lesina cind spui ceva rau despre traiul in Occident; totusi a ridicat putin sprinceana si s-a uitat la mine cu repros si neincredere.

L-am instruit cu privire la transportul in comun, cum se folosesc cartelele cu care poti sa mergi o ora cu metroul-tramvaiul sau autobuzul si, mai vorbind si ascultind vestile proaspete din tara, am ajuns la hotel. Camera era in regula, numai ca foarte mica.

A urmat o vizita prin centrul orasului, prin frumoasa Grand-Place, care e desemnata ca fiind una din cele mai frumoase piete din lume. Am convenit sa ne intilnim a doua zi, spre seara, la barul de la parterul hotelului, dupa ce isi va fi rezolvat problemele de serviciu.

In a doua seara, prietenul meu ma astepta la bar cu o bere la indemina, schimbind o vorba cu fata de la bar. Aceeasi fata pe care o vazusem cu citeva zile in urma. Cer si eu  bere, dar prietenul ma prinde de mina si imi spune cu voce tare: "Poti sa-i ceri in romana, caci domnisoara e din Maramures".

Intrebarilor mele in serie: "Cum a fost? Te-ai descurcat? Ai rezolvat ce aveai de rezolvat?", a raspuns scurt, apoi si-a ingustat deodata ochii si m-a intrebat cu glas scazut: "Bai Vasile, ce se intimpla aici?".

A inceput sa-mi povesteasca in soapta ce tocmai aflase. In dimineata zilei in care ajunsese in oras (avionul aterizase la prinz), in barul in care tocmai stateam a intrat un magrebian care a scos un pistol si i-a cerut barmanului sa-i dea toti banii. Individul servise ceva tare, caci avea ochii injectati. Barmanul, colegul din cealalta tura al maramuresencei, pasaminte mai avusese peripetii din astea si nu s-a pierdut cu firea. Ba chiar s-a stropsit ca nu a incasat nimic, deoarece era prea dimineata. L-a pus sa se uite in sertar. Cind atacatorul a lasat garda jos, barmanul a scos iute bita de sub bar si l-a pocnit in moalele capului. Cap spart, singe, politie, ambulanta. "Iti dai seama, chiar in dimineata aia s-a intimplat… Si asta nu e tot, a continuat prietenul meu lasindu-se si mai tare pe spatarul scaunului. Pina acum citeva luni, aici a fost un bordel clandestin. A fost razie mare cu hotelul inconjurat de politie. Uite, cica si acum mai trec fetele pe aici, din obisnuinta". Fac ochii roata si, mai sa fie!: cum de nu sesizasem de la inceput densitatea mare de cosite oxigenate? Mi-am cerut iertare pentru proasta inspiratie de a alege acel loc, adaugind ca nu e asa tot timpul si in tot orasul; nimerisem un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit.

Amicul meu a plecat la Bucuresti cam ingindurat. Iar eu, ce sa va spun: de atunci m-am ferit ca de foc sa mai caut vreun hotel pentru cineva. (Bruxelles)