Consiliul European alege temporizarea

Echipa portugheza a pierdut in sferturi, iar tratatul de la Lisabona a intrat in prelungiri. In ultimele zile, multe articole din presa internationala au primit titluri inspirate de Euro 2008, punctind victoria Irlandei asupra Europei sau triumful poporului asupra eurocratilor. Nu se stie daca liderii europeni vor ramine vineri seara impreuna, pentru a urmari meciul dintre doua tari candidate, Croatia si Turcia. Prima pastreaza sanse pentru 2010, desi – tocmai a afirmat-o Sarkozy, presedintele unei tari eliminate inca din grupe – fara reforma institutionala nu va exista nici extindere. Cit despre ultima, desi participa la Euro 2008, ea nu este chiar atit de europeana, a afirmat-o acelasi Sarkozy, astfel ca nu ar fi nici o drama daca n-ar intra in Uniune.

Cit despre echipa Romaniei, condusa de domnii Basescu si Tariceanu, ea si-a facut jocul obisnuit (nici prea defensiv, precum Cehia, nici prea ofensiv, asa cum au procedat Germania, Franta, Spania si, desigur, Luxemburg). Ralierea la opinia dominanta pare, deocamdata, reteta cea mai sigura pentru o echipa cu mari lacune intr-o serie de componente importante ale jocului: justitia, calitatea administratiei publice, deficitul de cont curent etc.

Pentru echilibrul summitului, ratificarea de ultim moment din partea Marii Britanii – venita dupa veto-ul irlandez si cumva in ciuda acestuia – a contat enorm. Sintagma "Regina il vrea" (in anglo-normanda de la inceputul mileniului trecut) a marcat nu doar o victorie simbolica pentru pro-europeni in chestiunea tratatului, ci si o autoritate sporita a premierului britanic in cadrul Consiliului European. Gordon Brown si-a folosit-o in mod constructiv, descurajind tendintele altor lideri de a presa in mod exagerat Irlanda. Alte state reputat eurosceptice, cum ar fi Suedia, s-au alaturat acestui proiect, astfel ca a fost evitata situatia neplacuta in care premierul irlandez Brian Cowen ar fi plecat de la Bruxelles cu un avertisment si cu un termen limita explicit. Ramine valabil, desigur, cel implicit, pentru ca viitoarele alegeri europarlamentare din iunie 2009 ar trebui sa se desfasoare conform prevederilor tratatului de la Lisabona.

Discursul sustinut joi de Cowen in fata omologilor sai europeni a gasit justa masura intre explicarea colegiala a esecului, autocritica si enuntarea unei optiuni democratice a irlandezilor. Trecerea in revista a nemultumirilor electoratului – chiar daca unele par hazardate sau meschine – poate fi citita drept o replica indirecta la iesirile adesea nepotrivite si arogante din alte capitale europene, inaintea Consiliului European. Si au fost destule, venite mai ales pe surse, pentru ca liderii de prim rang au fost mai rezervati. Totusi, reactii de gen Merkel sau Zapatero – care nu concep ca un proiect atit de important sa se impiedice de un obstacol atit de mic precum votul irlandez – arata ca nu s-a invatat mare lucru din esecul Constitutiei Europene.

Dintre numeroasele scenarii avansate inainte de summit, s-a concretizat, dupa cum era de asteptat, cel al aminarii. Irlanda se gindeste, restul Europei merge inainte cu ratificarea, fara sa mai reflecteze, iar in octombrie se va ajunge la o pozitie comuna. Intre timp, se negociaza intens in spatele usilor inchise – ca pentru a aduce un omagiu suplimentar celui mai lipsit de transparenta tratat din istoria recenta a Uniunii. Pe agenda publica vor aparea, insa, si presiuni in favoarea relaxarii unora dintre prevederile de la Lisabona. A inceput deja sa circule ideea ca s-ar putea reveni la principiul un stat – un comisar, ori ca statele ar putea formula rezerve de substanta in privinta impunerii "europene" a drepturilor omului. Daca aceste discutii se vor extinde si in alte societati, vor depasi pragul critic si se vor transforma intr-o reala dezbatere, atunci se poate anticipa decesul tratatului.

In aparenta, nu ar fi nici o tragedie daca Uniunea ar ramine inca o legislatura de cinci ani sub cupola tratatului de la Nisa. Din punct de vedere procedural, nimic nu impiedica Europa sa creasca in competitivitate, sa-si dezvolte o mai buna cooperare in politica externa sau sa combata mai eficient terorismul sau migratia ilegala. Marea problema este aceea ca documentul de la Nisa, si asa provizoriu, a fost puternic subminat in perioada dezbaterii Constitutiei Europene, mai ales sub influenta discursului federalist. Este adevarat ca tratatul de la Lisabona pastreaza (prea) mult din continutul textului constitutional, insa aminarea intrarii sale in vigoare va genera o dinamica la fel de nociva. Liderii europeni trebuie sa dea dovada de pragmatism in luna octombrie, cind vor fi chemati sa adopte o pozitie comuna in chestiunea irlandeza. Daca arsita verii nu va duce la reactii necugetate, care sa enerveze si mai mult electoratul irlandez, premierul Brian Cowen ar putea organiza si cistiga meciul retur de la Dublin, de anul viitor.