De la regiune la judet. Si inapoi

Cind Nicolae Ceausescu si CC al PCR, in 1968, au propus si impus reorganizarea administrativa a Romaniei pe judete, ratiunea a fost simpla. In mijlocul tarii trona Regiunea autonoma maghiara (cred ca asa se numea aceasta entitate), care nu putea conveni deloc regimului. Cum nu ar conveni nici acum. Regiunea cu pricina a fost impartita, in 1968, in judetele Harghita si Covasna. Termenul autonomie a disparut. nul autonomie a disparut.

Motivul invocat de guvernantii de atunci a fost, fireste, altul. S-a vorbit de traditia stramoseasca, de judetele Covurlui si Tutova.

S-a spus ca impartirea pe judete ar avea un mare avantaj economic. Judetele mai sarace, mai putin dezvoltate ar fi beneficiat (de la centru) de o atentie egala (sau mai mare) prin raport cu judetele dezvoltate economic. In citeva cincinale, prin efort sustinut, munca voluntara si entuziasm muncitoresc, decalajul economic dintre saraci si bogati ar fi disparut. Romania s-ar fi dezvoltat armonios, implinind astfel idealul comunist ca diferentele de orice tip trebuie sa dispara.

Cum stim, comunistii nu acceptau diferentele, nici macar pe acelea naturale (de sex, rasa etc.). Orice diferenta li se parea dubioasa. Voiau sa anuleze, de pilda, diferenta dintre sat si oras. N-au realizat nici o scofala. Au reusit numai sa distruga satele si agricultura, fara a aduce in catune relativa prosperitate a oraselor. Satul aspira sa devina oras. Orasul aspira sa devina municipiu. Si orice municipiu aspira sa devina un New York.

Comunistii voiau sa anuleze si diferenta dintre muncitori si tarani. Mecanizarea agriculturii si masiva migrare a taranilor in orasele cu zone industriale prospere (in Iasi, de exemplu) au creat o categorie noua de locuitori, nici tarani, nici oraseni, un amestec de oameni dezorientati care au populat mahalalele oraselor, noile cartiere de urite blocuri, fara a se putea integra, totusi, intr-un mediu citadin propriu-zis.

Regiunea autonoma maghiara a disparut. Primul scop al regimului comunist a fost atins printr-o simpla trasatura de condei. Dar aparitia judetelor prin divizarea fostelor regiuni nu a contribuit prin nimic la armonizarea economica a tarii. Nu poti aduce prosperitatea printr-o simpla modificare a hartii.

Judetele sarace au devenit si mai sarace. Judetele care erau din capul locului sarace atunci, in 1968 (Vaslui, Bacau, Suceava, pentru a da numai citeva exemple si a nu spune nimic de Iasi), sint sarace si acum, in 2011. Scopul secund nu a fost realizat, nu fiindca nu putea fi realizat, ci fiindca modul in care s-a gindit realizarea lui, printr-o industrializare masiva, a fost gresit.

Dar ceea ce a adus cu adevarat rau reorganizarea administrativa din 1968 a fost o crestere uriasa a aparatului birocratic al statului. Oricum era exagerat. Era exagerat si inainte de razboi, in vremea regelui Mihai. Intotdeauna a fost exagerat.

Regiunile erau vreo 16. Judetele s-au inmultit la vreo 40. Fiecare judet a capatat un consiliu judetean. Armata de consilieri, functionari, ajutori de functionari, veghetori, secretari si secretare, locuitori de birouri si asa mai departe a crescut dintr-un foc de doua ori. Nimic nu a mai facut-o sa dispara.

Pentru acest simplu motiv, in opinia mea, o noua impartire administrativa a tarii nu numai ca e necesara, dar e si urgenta.

Presedintele Basescu a venit cu ideea unei noi impartiri administrative. Pus in fata opiniilor si ripostelor cetatenilor din Ardeal, a dat brusc inapoi. Nu mai vrea sa divizeze Romania pe regiuni. Nu-i place, s-a spus, termenul de "regiune". Daca nu-i place, poate sa-l schimbe cu altceva. Cu termenul "gubernie", sa spunem…

Dar reorganizarea administrativa ramine o urgenta. Nu mi se pare citusi de putin firesc ca in Romania functionarii administrativi sa fie de trei ori mai numerosi decit cei din Marea Britanie.