Despre apa

Unul dintre cele mai cunoscute si fascinante elemente ale naturii este apa. Chiar daca cunostintele dobindite in orele de chimie se duc, de obicei, la scurt timp pe apa simbetei, mai tot omul cunoaste formula chimica a moleculei de apa: H2O. (Mai exista si profesori de chimie care spun uneori in loc de H2O si "OH 2!", insa asta se intimpla doar atunci cind, in mod surprinzator, li se nasc gemeni.)

Nu cred ca trebuie sa fi urmat vreun optional de fizica pentru a sti ca omniprezentul lichid atinge punctul de fierbere la 100 grade Celsius. Amicul meu Alfred, insa, o tine una si buna ca apa nu fierbe la 100, ci la 90 de grade. Bineinteles ca vorbeste prostii! Caci la 90 de grade, din cite imi aduc eu aminte de la orele de geometrie, nu fierbe apa, ci unghiul drept.

Apa se poate defini scurt si cuprinzator ca lichid incolor, care se innegreste treptat atunci cind ne spalam cu el pe fata. Ca tot veni vorba de spalat: omul consuma zilnic cca 130 de litri de apa. Desigur, nu folosim toata aceasta cantitate doar pentru ne spala corpul si fata, mai spalam si multe alte lucruri care ne apartin, spre exemplu masina. Pe care trebuie sa plimbam furtunul cu preseverenta pina cind ii redescoperim culoarea. In afara de asta, multi oameni au zilnic nevoie de apa pentru gradina, ca de exemplu doamna Müller, o impatimita a naturii. "Dar ce tot faceti acolo, doamna Müller?" am intrebat-o ieri, cind am vazut-o peste gard agitandu-se in gradina. "Ud florile", spuse ea. „Dar uitati-va putin la cer, doamna! Vine imediat ploaia!" „Stiu. Tocmai de aceea ma grabesc asa de tare sa termin!"

Nimic nu este mai suparator decit momentul in care te trezesti ca ti s-a oprit brusc apa calda. Pentru astfel de cazuri se pot face, totusi, rezerve. Astfel englezii congeleaza apa fierbinte pentru a o putea folosi oricind au nevoie de ea si a nu mai trebui sa-si piarda timpul s-o incalzeasca.

Da, asa sta treaba. Ar fi vai si-amar de capul nostru, daca brusc n-am mai avea deloc apa. Omul poate rezista pina la citeva saptamini fara hrana, insa fara apa doar citeva zile. Si totusi mai exista oameni care refuza cu indirjire sa-si potoleasca setea cu aceasta bautura, utilizind in acest scop cu totul alte licori, spre exemplu bere sau whiskey. In aceasta privinta, dramaturgul irlandez Brendan Behan, dusman inversunat al apei,  spuse cindva: "Este absolut sigur ca apa nu e facuta ca s-o bem, altfel Dumnezeu nu ar fi pus in toate marile si oceanele atita sare."

Cind eram mic si am iesit pentru prima oara din oras la Marea Nordului, am fost de-a dreptul fascinat. Nu mai vazusem niciodata atita amar de apa! Si inca nu vedeam totul, ci doar partea de la suprafata.

Trei sferturi din planeta albastra sint acoperite de mari si oceane. Si pentru ca nimeni nu poate merge pe apa precum Sfintul Petru, omul, inventiv din fire, a creat tot felul de ambarcatiuni nautice, precum caiace, barci cu rame, cu motor sau cu pinze. Din aceste patru categorii, barcile cu pinze ne ofera cea mai scumpa modalitate de a calatori incomod.  

Cea mai mare barca insa este aceea in care calatorim cu totii.  Ce sa spun, nu-s prea vesel sa ma aflu in ea, caci traiesc mereu cu sentimentul ca acusi, acusi urmeaza o baie rece. Dar nici nu am de ales… 

(Traducere din limba germana – Lucian Turcas)