Doritul Mister Bean

Vazind cine-a ajuns, recent, primar al Londrei, actuala inversunare pentru primaria Bucurestiului spune, in definitiv, totul despre un oras fara haz. In care, culmea, a existat cindva un emblematic Tanase, al carui nas bergerac, el singur, declansa risul. Nemaipunind la socoteala acel davai ceas, davai palton, ce-l si infunda in beciul nou instalatului bolsevism dimbovitean.

Nasul lui Tanase. De la "Carabus".

Dincolo, intr-o Londra inca bine marcata de morga imperiala, un demnitar intru totul atipic isi prepara coafura punk, merge cu bicicleta, imprumuta de la Mister Bean mutre de coma, dar si spiciuri de lesin, cu bilbe si amnezii atit de bine jucate, incit suspiciunea ca blondul ar fi de-a dreptul retardat nu are consistenta.

Ei bine, acest Mister Boris al magnificei Londre ocupa deja fotoliul de primar, unul reiesit din dura confruntare dintre din ce in ce mai anemiatii laburisti si din ce in ce mai revigoratii conservatori.

Daca londonezii nu vor avea ce li s-a promis in campanie, barem se vor strica de ris: e oricind de preferat – isi vor fi zicind gravele siluete in tweed – o clipa de haz in locul alteia de bosumflare.

Ar exista si in cazul Bucurestiului solutia comica, daca personajul vizat – haios oricum – si-ar juca bufonada cu stiinta convertirii natingiei native in desteptaciune. Numai si cu eufonia unui nume contaminat de evanghelie, oachesul pesedist ar avea accedere maxima la umor, daca n-ar trebui sa fie incrincenat in confruntarile lui cu mamutii propriului partid. Unul din acestia, scolit la distinse lomonosovuri – neinspirind nicicum umor – determinindu-l pe oaches sa-si uite si farima de haz de-acasa.

Despre alti candidati – numai de bine.

Atit de bine, incit iti piere orice chef de-a mai glumi.

O, daca ar mai exista inca o data solutia Traian, atunci corespondentul tamisian al Dimbovitei – apa dulce ar fi din nou de tot hazul. Pentru ca marinarului, daca nu-i lipseste ceva, asta-i hazul. Chiar si cind e de necaz. Dar basta. Showurile lui umoristice se consuma pe o alta scena. Una care ar fi ramas inrudita cu cea imperial londoneza, daca n-ar fi existat tancurile sovietice. (Cum sa nu fi existat!)

Un transfer de umor ar fi totusi posibil dinspre fostul soltic al Capitalei spre candidatul de-acum, bucalatul Vasile, din propriu-i anturaj. Dar acesta, vai, are exact harul de a-ti anula orice zimbet. Atit de pedelist principial este.

Mai e un caz.

Unul cit de cit reconfortant.

Indreptindu-si umorile exclusiv in directia chiriasului de la Cotroceni, Ludovic de la transporturi PNL si-a facut vocea la modul cel mai estradistic cu putinta. Cind nu-i fredoneaza la microfon cite-o arie de inima albastra, frumosul frumosilor are pentru primul barbat al tarii doar pomadate epitete din arsenalul frizeriei. S-ar putea sa cistige Capitala contind tocmai pe la fel de frumosii lui concitadini.

Nu chiar frumosi ca Leonard, printul operetei, dar ca Nicu Constantin…

Apropo.

Ce haz enorm ar avea acest fotogenic descendent al lui Tanase in fotoliul primariei, nu?

Serios!