Elixire si potiuni

Tare imi place cind aflu ca savantii isi ocupa vremea si cu studii care ne privesc indeaproape. La inceputul anului, in revista "Scientific American", Chip Walter a consacrat un studiu consistent marii probleme a buzelor noastre numita "sarut". Citind articolul, pur si simplu, gura iti lasa apa si iti vine sa strigi: "om la babord!" – sau femeie, ori sirena, de la caz la caz.

Fata de alte zone ale corpului, buzele si limba au o densitate maxima de terminatii nervoase. Informatiile care pleaca din ele, impreuna cu cele transmise de obraji si nas trimit creierului mesaje despre temperatura, miros, gust si miscare ce confera senzatii de placere si produc reactii fizice. Inca din 1960, Desmond Morris presupunea ca sarutul a evoluat din obiceiul primatelor care ofera puilor, gura la gura, hrana gata mestecata. Lipirea buzelor pentru a domoli foamea se pare ca a devenit apoi o expresie a dragostei si afectiunii, in general.

Intr-un interviu de anul trecut, G. Gallup de la Universitatea din Albany (New York) spune ca sarutul implica un sofisticat schimb de informatii gustative, olfactive, tactile si de alta natura, ce permit individului ca in subconstient sa perceapa (in)compatibilitatea sa cu o alta persoana. Wendy L. Hill si  Carey A. Wilson, de la Colegiul Lafayette, au comunicat in noiembrie 2007 Societatii de stiinte neurologice ca, prin modificarile chimice care le induce, sarutul diminueaza efectiv stresul. Helen Fisher, de la Universitatea Rutgers, constatind ca in creierul unei persoane care doar priveste o imagine cu o pereche de indragostiti se activeaza doua regiuni ce sint sedii ale placerii, motivatiei si recompensei, obtinindu-se o descarcare de dopamina (obtinuta si prin consumul de cocaina), a conchis ca dragostea pare un fel de drog al umanitatii. Ca urmare a unor studii efectuate de Onur Güntürkün de la Universitatea Ruhr (Bochum, Germania) s-a observat ca, atunci cind se saruta, de doua ori mai multe persoane inclina capul spre dreapta si nu spre stinga. Aceasta constatare pare a fi in legatura cu faptul ca 80% dintre mame, indiferent daca sint dreptace ori stingace, isi tin pruncii inspre sinul sting, iar copilul este astfel obisnuit sa incline capul spre dreapta pentru a primi hrana sau a se cuibari la piept.

Pe de alta parte, conform studiilor etologului Irenäus Eibl-Eibesfeldt, 10% din omenire nu practica sarutul. Populatii din Finlanda, China sau Mongolia il detesta. Slava Domnului, noi traim in Romania si ne sarutam pe indelete orisicind, si pe dreapta si pe stinga, fara sa avem nevoie de indemnuri, elixire si potiuni care sa ne infierbinte singele si sa ne dea drumul dopaminei.

Acum sa nu va mirati ca n-am facut asta-noapte in Parc nici o poza mai acatarii. Patima sarutului a fost o chestiune prea serioasa si trebuia neaparat sa o rezolv. Sper ca am reusit. Va tuc dulce!