Ex-presedintele

"Poftim, ia loc". Bineinteles c-am refuzat. Nu puteam sa stau jos, iar presedintele sa stea in picioare linga mine. "Nu mi-e rusine cu ceea ce am fost, ci, mai degraba, mi-e rusine cu ceea ce sint acum. Usor, usor, pe nesimtite, l-am sapat pe fostul presedinte pina l-am scos pe faras afara din cladire. Crezi ca a fost simplu? Cautam sa-i intru pe sub piele, dar presedintele era suspicios. Fata de tine, aveam un dezavantaj. Eram cu un cap mai mare decit fostul presedinte, si asta il inhiba. Cauta sa ma tina intr-un con de umbra. Dar si in conul acela de umbra eu am cautat sa-i fiu indispensabil. Il lucram, cum se spune, pe la spate. Cind il intilneam, eram doar zimbet si miere. Ba nu, gresesc. Fostului presedinte nu-i placeau lingaii. Avea aversiune fata de ei. Dupa cum vezi, aversiunea am mosteniut-o. Asa ca ma comportam slugarnic, dar fara sa fiu batator la ochi. Slugarnicia mea era destul de sobra. Nu suportam sa fiu umilit. De fapt, eram umilit in fiecare clipa. Simpla prezenta a presedintelui ma umilea. Ma comportam insa ca un gentlemen. Dadeam din coada, dar asta nu se vedea. Usor, usor, am reusit, totusi, sa-i intru pe sub piele. L-am facut dependent de mine. Presedintele nu reusea sa faca un pas fara sa ma consulte. Chiar si atunci cind se ducea la buda, ma suna. Aruncind asa, din fuga condeiului, o vorba aici, o vorba colo, am reusit sa-l compromit. Dintr-un om puternic se transformase intr-un om de paie. Si asta o stiau toti. Toti profitau de el, umbind cu lugu-lugu. Eu eram insa sobru. SI, din pricina acestei sobrietati, presedintele ma respecta. Si nu numai ca ma respecta, ci se tinea ca un scai de mine. Atunci cind printr-o manevra abila i-am luat locul, nu s-a suparat, ci dimpotriva, a fost cuprins de-o bucurie la care, marturisesc, nu ma asteptam… Se tinea scai de mine, venea in fiecare dimineata sa-mi ureze o zi buna. Si-a calcat pe orgoliu, daca l-o fi avut, si s-a oferit sa-mi fie consilier. Nu aveam neovoie de consilierea lui. L-am refuzat politicos, dar el nu a inteles delicatetea mea si a insistat. M-a siciit atita cu slugarnicia lui, incit l-am dat afara din birou. Presedintele a plins si a plecat acasa cu coada intre picioare. L-am urmarit de aici, din cabinetul meu prezidential, cum coboara treptele, cu umerii girboviti, abia tirsindu-si picioarele. M-a sunat de acasa la birou si a inceput sa-si ceara scuze ca m-a deranjat. Imi facea tot felul de complimente, spunindu-mi, printre altele, ca el a fost doar presedinte cu numele si abia eu ma comport ca un presedinte adevarat. Mi s-a facut pina la urma mila de bietul mosnegut, ajunsese rau de tot, incit i-am dat pe mina o ambasada si de atunci nu a disparut din piesaj. L-am expediat undeva in Honolulu, dar daca as fi avut ocazia, l-as fi trimis in Galapagos. S-ar fi simti in elementul lui acolo. Era si el o relicva a istoriei. O iguana inofensiva. Dar, cum sa-ti zic, daca i-as fi dat ocazia, s-ar fi transformat intr-un dragon. Oamenii se schimba mereu, mereu se pervertesc. Puterea ii stoarce de orice simtamint uman. Devin ca niste cirpe. Stergi podelele cu ei, dar cum ai dat dovada de un pic de slabiciune, toti ti se urca in cap.

Prin urmare, iata, domnule, iata cum se sapa la temelia propriei tale cariere. Pentru mine a fost destul de complicat. La tine e mai simplu. Eu n-am nici un handicap fata de tine. Sint cu un cap mai inalt, mai prezentabil, si, probabi, mai destept. Prin urmare, nu-ti va fi greu sa-mi intri pe sub piele. Numai ca trebuie sa fii atent. Ca daca incepi sa calci pe bec, cu mine ai incurcat-o. Poate ca ai sa incerci sa ma scoti si tu cu farasul din presedintie. Si ai sa astepti sa-ti fiu si recunoscator. Cine stie, poate am sa fiu. Trebuie sa ai grija insa cum o faci, trebuie sa faci asta atit de subtil si sa-mi imbrobodesti capul in asa hal, incit sa nu-mi dau seama ca am pierdut puterea. Sincer vorbind, chiar daca nu ma tin cu dintii de ea, nici n-am s-o las cu una cu doua. Va trebui sa-mi creezi impresia ca esti o marioneta, un om de paie, care poate fi manevrat din umbra foarte usor. Tu, insa, vei continua sa sapi si, la momentul oportun, o sa pui mina pe putere. Dar, inca o data, fa asta cu maxima prudenta. Fa-o in asa fel ca sa nu dai de banuit. Si inca un sfat: cind vei detine puterea suprema, fii atent. Cu puterea nu te joci. Devii sclavul ei, cum am devenit si eu. Puterea e ca lepra… Dupa ce ai fost contaminat, nu mai ai nici o scapare. Iti pica nasul, buzele, pleoapele, degetele… Te transformi intr-o fantosa umblatoare. In loc sa zimbesti, rinjesti. In loc sa vorbesti, incepi sa urli. Si te transformi nu numai tu, ci si toti ceilalti care vin in contact cu tine. Nimeni nu ramine intreg. Cu cit esti mai hidos, cu atit esti mai iubit. Toti se gudura pe linga tine, te lingusesc. Stau cu miinile intinse ca niste cersetori, asteptind sa-ti intre in gratii. Cu cit ii dispretuiesti mai mult, cu atit te vor respecta mai mult. Vor fi dependenti de tine, pentru ca sint aidoma tie. Deosebirea dintre ei si tine e una nesemnificativa. Tu detii puterea, pe cind ei nu. Dar oricind rolurile se pot inversa. Sa te fereasca Dumnezeu ca gloata aceasta de degenerati ce te aduleaza azi sa aiba ocazia sa puna mina pe scaunul tau! Vor fi mai rai decit ai visat sa fii vreodata…". Tusind, presedintele facu o pauza, dupa care isi continua, pe acelasi ton jos, usor conspirativ, povetele: "Te-am studiat cu atentie. Si te mai studiez si acum. Dintre toti cei care mi-au trecut prin mina te-am ales pe tine, si asta fiindca pari inofensiv. Dar puterea te schimba. Din om te face neom. In tine zace un dictator. Cu cit omul pare mai inofensiv, cu atiat puterea il transforma intr-o fiara. Acum esti lunecos. Cit se poate de luncesos. Dar miine-poimiine vei deveni o fiara…".