Exista o „boala a savantilor”?

Observatiile medicale cu privire la faptul ca exista persoane cu tulburari de dezvoltare cognitiva, dar care manifesta aptitudini (inclinatii) deosebite fata de o activitate, pe care o pot face foarte bine, in contrast cu tulburarea de baza, au lansat ideea ca ar putea exista un asa numit "sindrom al savantilor" sau "savantism", care sa fie definit tocmai prin aceasta conditie de excelenta a unui pacient cu deficit de dezvoltare cognitiva, fizica sau psihica. Desi acest "sindrom" nu este recunoscut ca fiind un diagnostic medical, totusi, prezenta acestor abilitati deosebite a fost evidentiata statistic la aproximativ 10% dintre persoanele cu autism, conform studiilor efectuate de cercetatorul Darold Treffert (cel care a si denumit aceste constatari drept "sindromul savantului" sau "savantismul"). Procentul difera insa, rezultatele UK National Autistic Society aratind ca doar 0,5-1% dintre autisti dezvolta astfel de abilitati "savante".

Aceleasi studii efectuate de Treffert au aratat si care ar fi aceste abilitati. In general, acestea sint legate de o memorie excelenta pentru anumite lucruri: cifre, culori; in schimb, aceasta memorie este bine definita pentru acel lucru, nefiind valabila pentru toate (de exemplu, memoria excelenta a cifrelor, fara a avea memoria culorilor, persoanelor etc.). La ora actuala, desi statisticile confirma existenta unor astfel de asocieri paradoxale, talent – abilitati cognitive deficitare, totusi acestea nu au putut fi explicate. S-au emis diferite ipoteze – genetica, congenitala, cea care ia in considerare preponderenta sexului masculin in autism etc. -, dar niciuna nu a putut fi demonstrata si verificata.

Ideea existentei unui asemenea sindrom nu este noua. Dr. John Langdon Down, cel care este recunoscut pentru descrierea sindromului Down, definea asemenea pacienti prin termenul de "savanti idioti", intrucit, la acea vreme, in jurul anilor 1887, "idiot" era un termen stiintific acceptat pentru persoanele cu un coeficient de inteligenta (IQ) sub 20. Ulterior, termenul a inclus si persoane cu un IQ peste 40, pina la 60, si i s-a alaturat si cel de "savant autist", pentru a-i descrie pe cei cu abilitati deosebite care proveneau din rindul autistilor. Actualmente, datorita nuantei peiorative a termenului de "idiot", s-a propus denumirea de "sindrom al savantului", poate si in incercarea de a-l introduce ca o conditie medicala separata, bine definita. Desi nu este o entitate recunoscuta medical, sindromul savantului este totusi o terminologie stiintific acceptata in zilele noastre.

Interesant este de ce unele persoane cu tulburari cognitive dezvolta astfel de abilitati/talente si altele nu. Ce anume diferentiaza un autist de altul sau o persoana cu retard mental de alta? Exista "savanti" care prezinta defecte neurologice evidente, de exemplu lipsa formatiunii denumite corpul callos, sau tulburari ale emisferei cerebrale stingi (considerata ca fiind emisfera dominanta la majoritatea oamenilor) etc., dar in afara acestor conditii, care au fost evidentiate numai in anumite cazuri, care ar fi diferentele si cind apar acestea, ce anume le poate explica?

Aceste aspecte absolut fascinante au fost transpuse si in pelicule celebre de film. In "Rain Man" (1988), Dustin Hoffman joaca exemplar rolul unui autist cu memorie excelenta, personajul de inspiratie al filmului fiind Kim Peek, un barbat nascut in 1951, care insa nu este autist, ci sufera de asa numitul sindrom FG sau Opitz-Kaveggia (conditie genetica rara, cu transmitere X-linkata, manifestata in principal prin retard mental, hipotonie, un facies caracteristic, constipatie severa, comportament hiperreactiv, inclusiv tulburari de personalitate). Kim Peek poate citi in timp record carti si memoreaza continutul acestora, fiind capabil sa-l reproduca in proportie de 98%. Isi poate aminti din memorie continutul a aproximativ 12.000 de carti, pe care le poate reproduce aproape fraza cu fraza, tematica fiind diversa: istorie, geografie, sport. A mers pentru prima data la virsta de 4 ani si chiar si acum merge sprijinit sau ajutat; nu se poate incheia singur la camasa, prezentind si alte deficiente motorii. Testele psihologice pentru estimarea IQ au evidentiat un scor de 87, pe care insa nu l-a atins la testele de IQ propriu-zise.

Precum cazul evidentiat, mai exista inca multe altele, cu abilitati si talente diferite: matematica (Daniel Paul Tammet), pictura (Richard Wawro). Exista speculatii privind prezenta autismului la personalitati precum: Isaac Newton, Einstein, Vincent van Gogh, Hans Christian Andersen, Arthur Conan Doyle, Ludwig van Beethoven etc., care insa nu au putut fi dovedite.

Date fiind toate aceste fapte, studii si corelatii, putem vorbi despre o "boala a savantilor"?