Feromonii

In cafeneaua Maideyi din Iasi se joaca spectacolul Feromonii, de Theo Herghelegiu, regia Vlad Volf, distributia: Alexandru Dobinciuc, Bogdan Palie, Alexandra Acalfone, Anca Pascu, Cosmina Rusu. Cei care aleg Brasovul pentru petrecerea sarbatorilor de iarna, pot regasi acest spectacol si in cafeneaua Maideyi din Brasov, pe 8 ianuarie, urmind sa fie reluat ulterior si la Iasi. Un spectacol care prinde la public, bazat pe intuitii regizorale valabile si pe un oximoron interesant, cu toate ca pare per ansamblu o reuniune ad-hoc de personaje care si-au invatat foarte bine rolurile.

Denumiti "hormoni exteriori", feromonii sint substante chimice, receptate de sistemul nervos, responsabile de transmiterea mesajelor de imperechere catre sexul opus. Teoria chimica asupra atractiei pune sub semnul indoielii dragostea romantica. In scenariul actualei reprezentatii, feromonii sint personificati. Viata unui feromon dureaza cit intervalul dintre doua imperecheri. Scopul existentei lor il reprezinta intilnirea dintre "feromonii-gazda" si "feromonii-oaspete". Aceasta intilnire declanseaza "focul de artificii", in betia caruia "viata" unui feromon se stinge.

Metapovestea aceasta, o explicatie deloc stiintifica asupra fenomenului amoros, anuleaza miturile celebre asupra dragostei: intilnirea destinala a ursitului sau a sufletului-pereche, cuplul fericit, casatoria care dureaza toata viata.La o privire mai atenta, insa, nu se produce decit inlocuirea unor mituri cu un mit nou: mitul feromonilor. Individualizati, acestia dobindesc un sex, o virsta, o identitate, analog oamenilor. Poarta discutii in asteptarea marelui eveniment, citesc, maninca si se combina atunci cind are loc intilnirea dintre doua persoane de sex opus care se atrag reciproc.

Mai mult, industria cosmetica propune astazi parfumurile pe baza de feromoni cu reusita garantata. Stiintific, chestiunea nu sta in picioare foarte mult. Ceea ce nu impiedica prosperitatea unei afaceri noi, cea cu feromoni. In ce mai poate crede omul astazi? Raspunsul, de-a dreptul hilar, e simplu: in feromoni. Pentru a reusi sa atragi persoane de sex opus sau pentru a-ti implini scopurile reproductive sau pentru a avea iluzia ca ai evoluat pe scara speciilor sau pentru a te amagi ca exista un scop al vietii ai nevoie, culmea, de feromoni, de feromoni naturali ori de cei care sa pacaleasca natura, din parfumurile pe baza de feromoni.

Parcursul scenic si discursurile celor cinci "feromoni" din spectacol, in interpretarea unor tineri actori ieseni, ajutati de cinci voluntari din public, care sint adusi in fata, pun sub semnul indoielii faptul ca scopul omului a fost realmente gasit. Feromonii isi dau raspunsuri precise si-si pledeaza cauza in mod convingator. Cine ne anuntam a fi insa noi, oamenii, in tot acest discurs al feromonilor? Ce rol ne revine in dansul lor? Cine sintem noi atunci cind ei explodeaza si mor?

Piesa creeaza o imagine plastica si bogata de justificare a existentei feromonilor, dar nu incearca in nici un fel sa-l justifice si pe om. Initial, inainte de inceperea spectacolului, decorul apare format din cinci scaune pe care stau asezate papusi Barbie. Sa fie aceia oamenii? Spectatorii? Feromonii vin si-si ocupa locurile pe scaune, peste papusile-oameni. O disproportie mai mult decit interesanta. Un oximoron reusit: feromonii apar in prim-plan perfect vizibili (desi in realitate sint componente chimice insesizabile in mod constient), in timp ce oamenii sint redusi la figurine inerte.

Un mod straniu de punere a omului intre paranteze, discursul scenic vizindu-i exclusiv pe feromoni. De altfel, montarea debuteaza cu un dans mecanic intre doua personaje de sex opus, presupusii miri ai unei nunti, lucru care ilustreaza tocmai neantul interior al oamenilor. Confruntati cu fenomenul atractiei, nimeni nu mai e nici print, nici cersetor. Doar papusa careia ii dau viata feromonii.